Toamna din ochii tăi
Legănate lumini în sclipiri de paradă,
Urcă-nspre cer pe brațe de sare,
Desfăcându-se-n cer ofrandă întreagă,
Mai rămâi vara mea, pe țărmuri de mare!
Ce raze-n spirale alergă prin val,
Pe creste-nspumate coroane de nalbe,
Cum freamătă marea așezându-și la mal…
Scoici sidefii pe nisipuri cad salbe!
Se-apropie toamna ca o fată pribeagă
Prin plete-i lungi se ascunde răcoare
Aroma de mere din gura-i dulceagă,
Bogății peste lume revarsă, culoare.
Se-așterne septembrie ca într-un rai
Și ploaia parcă-i lacrimă de-aramă,
Prin vânt se-aude cântecul de nai,
Iar pomii înapoi frunza își cheamă.
Se scurge-n foșnete prin mine liniștea…
Mi-e vara răscolită-nspre uitare,
Eu… înnoptez cu dor pe pleoapa ta,
Să îți aprind iar verde ca de mare.
—————————-
Gia STANCULET
5 septembrie 2019