Nu mai vreau să port tristețea,
lacrimi ce-mi strivesc sărutul
sufletul mi-e tot avutul,
îmi e toată frumusețea,
înc-o moarte vreau să-ți cer
și-am să-ți dau pe drept tributul
fă-mă Doamne zbor spre-nalt,
judecata Ta-i justețea…
Dă-mi pe cerul gurii iară
dă-mi pe trupul meu senin
doar un strop de vin divin,
să mă ungi ca prima oară,
stinge-mi lanțul de pelin,
să-l prefaci din foc în scrum,
ia-mi durerea grea din drum,
zbor de înger să revin.
Dacă vrei să mă alungi,
peste câmpuri sau prin munți,
fă-mă curcubeu în punți,
rogvaiv cu ochi prelungi
fă-mă Doamne ram de stea,
lacrimă în palma Ta
cerul din imensitatea sa
azur de senin să-mi dea…
Mi-ai dat scânteie de viață,
dar o moarte acum aștept
trufia n-o vreau concept,
ci iubirea ca prefață
dă-mi o moarte-n suflet viu,
asumată să mă știu,
iubirea mai dă-mi o dată…
din tot ce-aș putea să fiu.
—————————-
Gia STANCULET
Octombrie 2019