RUGĂCIUNE
Cu trupul pe genunchi plecat
Cu conştiinţa încărcată
Pledez-nainte-ţi: Vinovat!
Poruncile, ţi le-am călcat
Cu fala mea nemăsurată.
Tu, poţi citi în orice gând
Cărări ascunse le ,,citeşti”
Şi totuşi, Tu, ne judeci drept
Ne dojeneşti, şi rând pe rând
Vedem ce sfânt, ce mare eşti…
Mă vezi şi şti că-mi pare rău
De câte ori mă enervez
Mă las condus de-orgoliul meu
Şi doar atunci când mi-este greu
Stau um moment să cugetez.
Nu sunt copi, dar deseori
Gândesc de parcă sânt ca ei…
Un om matur, cu capu-n nori
Ca porumbeii voiajori
Nesocotindu-mi anii mei.
Îmi merge viaţa spre apus.
Am tot urcat. Acum, cobor.
Muţi ani am risipit. S-au dus
Să-i retrăiesc, este exclus.
Iertare dă-mi. Sfârşit uşor.
——————————–
Gheorghe LUCHIAN
Florești
5 aprilie 2019