DINCOLO DE ORICE
Prezența Ta o simt. E suverană.
Chiar dincolo de gând și de vorbire.
Izvor din care toți, de bună seamă
Ne tragem seva. Ești, întreaga fire.
S-au străduit, mulțime de artiști
Un chip să-ți zugrăvească. Nălucire.
Eu cred, că Tu continui să exiști
Mult mai presus de orice-nchipuire.
Cu ce să te compar din lumea mea?
La Tine nu se află concurență…
Să am pe suflet vina cea mai grea
Știu că la Tine voi găsi clemență.
Ne pasc nenumărate încercări.
La fiecare pas, e o ispită;
În loc de drumuri, preferăm cărări
Spre lumea în derivă, rătăcită.
Trădarea, lăcomia, ni-s altare
La care zilnic ne-nclinăm smeriți;
Mințim, senini, nimic nu ne mai doare
Când frați de sânge gem. Și-s asupriți.
Ne acostează primul doritor
De parvenire. Vrea să ne conducă.
Vorbește elevat, curtenitor
Ca mai apoi, să prade ce apucă.
Omizi atroce, rodul ni-l răpesc;
Grădina ce ne-ai dat-o moștenire
E loc unde tâlharii huzuresc
Iar pentru noi, un prag de pătimire…
——————————–
Gheorghe LUCHIAN
Florești
9 noiembrie, 2018