,,Sunt un adversar al acestui regim din România care a transformat ţara într-o închisoare…
Am dus această activitate pentru că regimul comunist este o cămaşe de forţă pe sufletul şi fiinţa neamului românesc.”
(Arhiepiscop VICTOR LEU)
Dolarii bancherilor Iacob Schiff, Givotovski, cât şi ajutorul celorlante bănci evreieşti americane,precum și directivele iudaismului internaţional l-au ajutat pe Troţki cu artileria grea a banilor să pornească asaltul nimicitor asupra monarhiilor şi bisericilor creştine.
Costurile reuşitei revoluţii iudeo-comuniste au fost enorme, chiar astonomice. „Iudaismul internaţional a investit în revoluţia bolşevică din Rusia, nici mai mult nici mai puţin decât 312 milioane de dolari, oferiţi lui Troţki prin intermediul mai multor bănci evreieşti între 1915 şi 1919. Printre aceste bănci, sau mai bine zis grupuri bancare, cele mai importante au fost: Banca Kuhn, Loeb & Co, din New York, Banca Speyer & Co. din Londra Banca Warburg din Stockholm, casa bancară Gunzburg din Petrograd, casa Nye Banken din Stockholm şi Sindicatul Bancar Westfalo-Renan din Germania, toate firme ale iudaismului internaţional.
Un important document al Serviciilor Secrete Americane transmis în 1919, Înaltului Comisar Francez din Statele Unite, Andre Tardieu, spunea textual:
7-618-6 Nr.912-S R.2 II/ Statul Major al Armatei Secţiunea a doua:
„I. În februarie 1916 s-a ştiut pentru prima dată că în Rusia se pregătea o revoluţie. S-a descoperit că următoarele firme şi persoane au fost implicate în opera de distrugere:
- Iacob Schiff-evreu; 2. Kuhn, Loeb & Co-firmă evreiască condusă de: Iacob Schiff-evreu, Mortimer Schiff-evreu, Felix Warburg-evreu, Ioachim H. Henauer-evreu, Otto Kahn-evreu; 3. Guggenheim-evreu; 4. Max Breitung-evreu.
- În primăvara lui 1917, Jocob Schiff a început să-l comanditeze pe Troţki ca să realizeze revoluţia socială în Rusia. Ziarul iudeo-bolşevic „Forward”-,,Înainte” din New York era finanţat de asemenea în acelaşi scop. Din Stockholm, evreul Max Warburg îl finanţa şi el pe Troţki & Co, şi la fel făceau şi evreul Olaf Aschberg de la Nye Banken din Stockholm, şi Givotovski, un evreu a cărui fiică a fost căsătorită cu Troţki.
III. În octombrie 1917 s-a petrecut revoluţia socială din Rusia şi, datorită ei, câteva organizaţii de soviete au preluat conducerea asupra poporului rus. În aceste soviete se distingeau cu nume adoptate, adevărate şi naţionalitate, următorii: Lenin/ Ulianov-mamă evreică, Troţki/ Bronstein-evreu, Steklov/ Naiamkes-evreu, Martov/ Zederbaum-evreu, Zinoviev/ Apfelbaum-evreu, Kamenev/ Rosenfeld-evreu, Suhanov/ Gimel-evreu, Sagherski/ Krochmal-evreu, Bogdanov/ Silberstein-evreu, Uriţki/ Abadomilski-evreu, Larin/ Lurie-evreu, Kamkov/ Katz-evreu, Ganeţki/ Furstenberg-evreu, Dan/ Gurevici-evreu, Meşkovski/ Golgberg-evreu; Parvus/ Helphand-evreu, Riazanov/ Goldenbach-evreu, Martinov/ Zibar-evreu, Chernomorski/ Chernomordik-evreu, Soltnţev/ Bleichman-evreu, Pianiţki/ Zivin-evreu, Abramovici/ Rein-evreu, Zvesdin/ Voinstein-evreu, Maklakovski/ Rosenblum-evreu, Lapinski/ Loewenschein-evreu, Babrof/ Nathanson-evreu, Ortodox/ Alxerod-evreu, Garin/ Garfeld-evreu, Glazanov/ Schulze-evreu, Ioffe-evreu…
VII. Cu câteva săptămâni în urmă a izbucnit revoluţia socială în Germania. Imediat evreica Rosa Luxemburg a luat conducere politică şi evreul Haase a devenit unul dintre cei mai importanţi conducători ai mişcării bolşevice internaţionale. Revoluţia socială din Germania se desfăşoară după aceleaşi directive evreieşti ca şi revoluţia socială din Rusia… Mişcarea bolşevică însăşi este, până la un punct, rezultatul unei mişcări generale evreieşti şi, de aceea, casele bancare evreieşti sunt interesate de organizarea acestei mişcări.” (Traian Romanescu, op. cit., p. 70-71)
Adevăratul Stat Major al lui Djugaşvili era Reţeaua de spionaj prin multiplicarea mecanismelor de control. „NKVD-Comisariatul Poporului pentru Controlul de Stat-spionează toate administraţiile, în special armata, unde comandanţii sunt flancaţi de comisari politici. Comisia de control a partidului compilează dosare compromiţătoare pentru fiecare aparatcic, inclusiv pentru membrii Biroului Politic. NKVD verifică aplicarea deciziilor guvernamentale şi-i supraveghează pe toţi activiştii locali. Stalin dispune şi de propria sa reţea de informatori, pentru a controla atât NKVD, cât şi pe colaboratorii săi apropiaţi.” (Stephane Courtois-coordonator, Dicţionarul Comunismului..., op. cit., p. 48-49)
Practic toată lumea spiona pe toată lumea, mai puţin pe tătucul Stalin de care tremurau toţi.
Sabia partidului ascuţită de Stalin Djugaşvili reteza capetele tovarăşilor lui Lenin pe butucul Marilor Procese din 1936-1938, peste care s-a aşternut năframa Marii Terori din 1937-1938. Nici călăul favorit, împlinitor al execuţiilor sale, Nikolai Ejov n-a scăpat de Marele călău.
,,Gruzinul” institue un mecanism politic de dimensiunile unui taifun prelungit în care se învârte un amestec de haos şi teroare, de suspiciune şi groază, de ameţeală şi consternare.
„Stalin guvernează mânuind tehnica loviturii de stat permanente, creând structuri informale, concentrând puterile şi făcându-le să dispară şi, apoi, să renască, ridicându-l pe unul, coborându-l pe altul, întreţinând o confuzie instituţională care nu va fi întreruptă decât de începutul războiului, dar care va fi reluată cu şi mai mare succes până în martie 1953.” (Stephane Courtois-coordonator, Dicţionarul Comunismului..., op. cit., p. 50)
Troţki a fost liderul favorit al iudaismului bolşevic în care s-a investit total cu: ziare, firme, case bancare şi bănci evreieşti din New York, Tokio, Paris, Frankfurt pe Mein, Westfalo-Renan, Londra, Sockholm, Petrograd. Iniţiatorul continuu al ,,revoluţiei permanente”, nu avea răgaz , nu avea odihnă privind doctrina sa. În articolul Revoluţia permanentă şi linia leninistă, ultimul scris în Rusia sovietică, consemna: ,,Ori de câte ori voi avea o clipă de răgaz, voi continua să-mi scriu lucrarea despre revoluţia permanentă şi s-o distribui printre tovarăşi. Francezii spun << din moment ce sticla a fost deschisă, vinul trebuie terminat.>> (ŢPA IML, f. 325, op. 1, d.368, r.17)
Meritul însă al deschiderii sticlei şi al băutului conţinutului i-a aparţinut lui Parvus, membru social-democrat rus, partizan al revoluţiei din 1905, trecând apoi după înfrângere pe aceeaşi linie, dar germană. Contribuţia lui financiară în sprijinul revoluţionarilor evrei a fost destul de mare, intermediind totodată între germani şi bolşevici. Generalul poliţiei ţariste A.I. Spiridonovici, relata după documentele procuraturii din St. Petersburg că: ,,bolşevicii primeau bani din străinătate prin intermediul lui Parvus, Ganeţki, Kozlovski şi Sumenson. Pe parcursul anului 1916, de exemplu, doamna Sumenson a retras din contul ei curent 750 000 de ruble care fuseseră depuse acolo de diverse persoane particulare.”(Spiridonovici, A.I., Istoria bolşevizma v. Rossii, Paris-1922, pp. 355-356)
Evreii capitalişti şi-au sprijinit fraţii evrei comunişti cu fonduri bancare foarte mari şi cu o armată de instructori specializaţi de Kahal, pentru a-i înlesni victoria revoluţiei iudeo-bolşevice. O dovadă în plus ne este descoperită de o telegramă apărută în publicaţia ,,Conspiraţia germano-bolşevică”, din 1918, editată de Comisia pentru Informaţii Publice din Washington. Telegrama propriu-zisă, dezvăluie aportul bancar al băncilor:Warburg din Stockholm şi Sindicatul Renano-Westfalian în sprijinul revoluţionarului Troţki.
,,Stockholm, 21 septembrie 1917
Domnului Rafael Scholan
Stimate tovarăşe,
Casa bancară Warburg, în urma unei telegrame trimise de preşedintele Sindicatului Renano-Westfalian, a deschis un cont curent pentru acţiunile tovarăşului Troţki.
Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit muniţii, al căror transport, împreună cu banii, l-a organizat… cui i se va da suma cerută de tovarăşul Troţki.
Îmbrăţişări frăţeşti,
Furstemberg ,,
Sprijinului bancar i s-au alăturat repede şi ceata promisă de specialiştii instructori-comisari: ,,O dată cu banii, lui Troţki i-a fost trimis un grup de 276 de evrei din New York, înstruiţi de Kahal-organism de conducere evreiesc din fiecare localitate unde trăieşte un număr mai mare de evrei, cum ar fi New York, Londra, Paris, Varşovia, Budapesta etc., organism care nu este altceva decât prototipul ,,sovietului”, folosit ca unitate de comandă în toate ţările comuniste. Aceşti 276 de evrei americani, urmau să-l ajute pe Troţki în calitate de comisari executivi. Ei au comis mii de crime, dar nepierzându-şi cetăţenia americană, mulţi s-au întors să trăiască în zgârie-norii americani, îmbogăţiţi de prăzile luate din bisericile creştine şi din palatele aristocraţiei ruse.” (Traian Romanescu, op. cit., p. 72)
Iosif Vissarionovici Stalin/ Djugaşvili, îi urmează lui Lenin la conducerea bolşevismului rusesc, dar ocupă locul I, prin epoca terorii infernale pe care a instaurat-o.
În limba georgiană ,,Djugaşvili” înseamnă ,,fiu de evreu”. Familia sa, femeile sale au fost de asemenea evreice. Încă din 1912, georgianul-pur sânge-evreu a vădit o preocupare atentă faţă de problema evreiască.
Întregul mecanism al terorii definit de Lenin avea să capete la Stalin o dezvoltare şi o aprofundare pentru care, cu siguranţă dacă Lenin ar fi trăit ar fi fost mândru. Stalin este preocupat între anii 1919-1923 de refacerea Imperiului rus, de astă dată sub steagul sovietic, care încropise rapid o armată formată din 3.000 000 de < convinşi > de binefacerile unor ,,vizite“ de jefuire a altora. Aceste invazii s-au produs în ciuda ,,Declaraţiei“ lui Lenin despre ,,Recunoaşterea drepturilor naţiunilor”. Rând pe rând, 14 republici suverane au fost invadate de armatele bolşevice, care au instalat guverne marionete sovietice, total supuse bolşevicilor şi care au contribuit la instalarea aceleiaşi terori politice exercitată de CEKA, urmată de totala sclavizare economică, culturală, religioasă şi administrativă. Analizând acum situaţia în care s-au aflat atât aceste state înghiţite de imperiul sovietic în primul val, 1919-1923, precum şi cele care au trăit aceeaşi dramă dar în timpul celui de-al doilea război mondial, înţelegem că sensul ocupaţiei militare a fost pur colonial, ducând la decimarea propriilor partide comuniste, şi nicidecum o prioritate ideologică sau umanitară. Dovedindu-se un mare maestru al manevrelor politice, Iosif Vissarionovici/ Djugaşvili, controla în taină toate culisele încă din 1922, înţelegând cel mai bine fibra despotică a regimului comunist totalitar instaurat de Lenin.
,,Acţionând din ordinul lui Stalin, GPU a procedat fără menajamente. Rândurile adepţilor lui Troţki s-au subţiat.” (Dimitri Volkogonov, Troţki-eternul radical. Trad. Anca Ionescu, Ed. Lider, Bucureşti-1996, p. 287)
Expulzându-i pe puternicii săi rivali evrei, Troţki şi Zinoviev din Biroul Politic, succesiunea lui Stalin era asigurată. Măsurile sale sunt rapide, dure, crâncene: un stat puternic muncitoresc eminamente comunist clădit pe exterminarea ţărănimii, colectivizarea, transformarea întregii populaţii rămase în urma Teroarei roşii, a Ciumei roşii staliniste, într-o uriaşă Armată roşie capabilă să ducă expansiunea Revoluţiei bolşevice pe plan internaţional.
Revoluţionarii de profesie-falanga sionisto-bolşevică, Legiunea roşie a lui Lenin a dezlănţuit marxismul apocaliptic distrugător peste socolul al XX-lea, cotropind şi pustiind lumea vreme de o jumătatea de veac. „Niciodată în istorie, nimeni nu a uzurpat atât de barbar temeiurile primordiale ale fiinţei umane; nimeni în lume n-a atacat cetatea eternă a adevărului asemeni hoardei bolşevice.” (Vasile Scutăreanu, Prin gulagul valah. Ed. Majadahonda, Bucureşti-1995, p. 5)
Troica apocaliptică: Marx-Lenin-Stalin au declanşat Inchiziţia atee pentru a arde pe rug Creştinismul lui Hristos, singura religie a vieţii imanente şi transcendente.
Să privim pe rând portretele, chipurile lor hâde în dosul cărora sta ascuns gâdele fiecăruia. Mai întâi îi dăm prioritate maestrului burghez Marx, făcut de discipolul său Lenin.“… Marx însuşi, remarca Lenin, ne-a învăţat că teoriile n-au decât o valoare pur fictivă, o valoare de instrument. […] Marx nu era decât un burghez evreu, călare pe statisticile englezeşti şi admirator în secret al industrialismului. Un creier îmbibat de bere şi de hegelianism, în care amicul Engels injecta câteodată unele idei geniale. Revoluţia rusească e o dezminţire completă a profeţiilor lui Marx. Comunismul a triumfat tocmai într-o ţară unde aproape nu exista burghezie.” (cf. Giovanni Papini, Gog. Vallecchi editore Firenze Milano-1942)
Schiţăm apoi, portretul conturat de scriitorul florentin Giovanni Papini în celebrul său roman Gog, în care consemnează pe lângă celebrele întâlniri cu Ford, Gandhi, Einstein, Freud, Edison, Wells, G. B. Shaw, Knut Hamsun şi pe cea de la începutul lunii Iulie în ziua a treia, anul ultim al lui Lenin, <<O vizită lui Lenin>>, imagine a unui tablou rămas revelator. ,,…Capul său foarte cunoscut, de tip mongoloid, părea tăiat din brânză veche şi uscată: ţeapăn şi totuşi molatic. Între buzele lui respingătoare se vedeau două rânduri sinistre de dinţi, ca ai unui cap de mort. Craniul său, lung şi gol, făcea impresia unei urne barbare, tăiată din osul frontal al vreunui monstru fosil. Doi ochi vicleni şi inchizitori de pasăre de pradă, stau tupilaţi îndărătul pleoapelor însângerate. Mâinile sale se jucau neglijent cu un creion de argint…, mâini de mujic, dar în aspectul lor descărnat anunţau apropierea morţii. Nu voi uita niciodată urechile lui de fildeş lustruit, întinse în afară ca pentru a prinde ultimele sunete ale lumii, înainte de liniştea cea mare…
-Oamenii, domnule Gog, sunt sălbatici fricoşi, care trebuie stăpâniţi de un sălbatic fără scrupule, aşa cum sunt eu. [….]Ori, sălbaticii sunt la fel cu criminalii, ultimul ideal al oricărui guvern trebuie să fie acela de a face în aşa fel, ca ţara să semene cu o ocnă…viaţa de închisoare e cea mai potrivită celor mai mulţi oameni… Visul meu este acela de a transforma Rusia într-o imensă închisoare [….] într-un astfel de sistem cei mai sclavi şi mai sacrificaţi sunt tocmai paznicii [….]
-Şi ţăranii?
-Urăsc ţăranii, răspunse Vladimir Ilici… Ţăranii reprezintă tot ce urăsc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile şi maniile religioase, lucrul manual…
Individul e ceva care trebuie suprimat… Sângele e cel mai bun îngrăşământ oferit de natură.
Să nu crezi că sunt crud. Toate aceste execuţii şi spânzurători, care se fac din ordinul meu, mă plictisesc. Urăsc victimile, mai cu seamă fiindcă mă silesc să le ucid… În locul imnului credincioşilor, aud ridicându-se spre mine urletele prizonierilor şi ale muribunzilor; te asigur că n-aş schimba această simfonie cu cele nouă ale lui Beethoven. Aceasta e cântecul religios care anunţă beatitudinea apropiată.” (Giovanni Papini, Gog. Vallecchi editore Firenze Milano-1942, Trad. Ileana Zara, Ed. Univers, Bucureşti-1990, p. 100-104)
Statul totalitar sovietic s-a definit rapid şi s-a consacrat definitiv şi sângeros în istorie.
Stalinismul, cu cele 36 milioane de morţi ai săi, a fost cea mai mare calamitate a istoriei umanităţii.
Aşadar, doctrina comunistă a primit transfuzia iudaică de la evreul Marx, continuată apoi pe filon dinastic şi etnic prin Ziberblum/ Lenin şi Lev Bronştein/ Troţki, Djugaşvili/ Stalin ş.a.
Comunismul este un sistem represiv de distrugere a naţiunilor pentru a domina lumea.
Susţinut de sionismul iudeu, totalitarismul s-a declanşat ca o revoluţie comunistă mondială.
Iluzia pentru ,,proletariatul unit”, a devenit repede o deziluzie, astfel că marele popor rus pravoslavnic în credinţă a devenit o mare de zdrenţe spulberate de spectrul sărăciei, al mizeriei, al foametei, îmbibate de sângele execuţiilor genocidului continuu. Poporul rus, habotnic şi viteaz a devenit un continent de sclavi, un deşert de pleavă spulberată în cele patru zări, o imensă întindere de zgură peste care s-a înălţat avariţia gigantică a evreilor. Şi ca o ironie vitregă a sorţii, poporul era învinuit ca fiind ,,antisemit.”
În acelaşi an cu Primul Congres Mondial Evreiesc, pe baza celor 24 de directive s-a creat Bund-ul evreiesc, constituit din organizaţii evreieşti din Rusia, Polonia, Lituania, cu rolul de a organiza şi a antrena masele inconştiente creştine în revoluţia bolşevică. În 1898, Bund-ul s-a unit cu Partidul Social Democrat Rus, în 1903 s-a separat, pentru ca în 1906 să se unească din nou. Paralel cu aceste uniri, reuniri s-a format în secret de evrei, chiar în 1898, Partidul Comunist. În perioada 1912-1916, în sânul Bund-ului s-au cristalizat grupări extremiste de stânga, pentru ca în 1916, să fuzioneze cu Partidul Comunist, după care Bund-ul s-a dizolvat.
Petre Ţuţea definea bolşevismul: „Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu.” (321 de vorbe memorabile ale lui PETRE ŢUŢEA. Ed. Humanitas, Bucureşti-1993, p. 31)
Marele filosof Ernest Bernea, preciza la fel ca Socrate al nostru: „Dar marxismul nu se socoteşte numai un materialism economic, aşa cum e liberalismul, ci şi unul dialectic, ceea ce îl angajează pe plan politic în socialism.” (Ernest Bernea, Dialectica spiritului modern. Ed. Vremea, Bucureşti-2007, p. 37)
Reputatul istoric şi publicist francez, Jacques de Launay, în volumul apărut în premieră mondială în România, în anul 1993, Istoria secretă a Cominternului, prezintă în anexele 2 şi 8 ale volumului amintit următorul bilanţ al bolşevismului marxist:
- < Anexa 2
Primele victime ale bolşevismului
1917-1923
Morţi
Revoluţie şi război împotriva armatelor burgheze- 4 500 000
Foamete(1921-1922) accelerată de politica agrară a lui Lenin- 6 000 000
Teroarea Roşie ( CEKA şi Succesorii G.P.U., O.G.P.U.)
Intelectuali 160 000
Ofiţeri şi soldaţi 740 000
Ofiţeri de poliţie 50 000
Preoţi 40 000
Muncitori şi ţărani 1 300 000
Total 3 590 000
Total 14 590 000
Aceste 14 590 000 de victime au precedat moartea lui Lenin
b.< Anexa 8 Victimele stalinismului
1924- 1947
morţi
Lichidaţi din raţiuni de stat( 1924-1930) 2 050 000
Foamete ( datorită colectivizării în agricultură) ( 1933-1939) 7 000 000
Victime ale aceleiaşi colectivizări 750 000
Împuşcaţi ( 1933-1936) 1 600 000
Marea Teroare( septembrie 1936- decembrie 1938) 1 005 000
Lichidaţi din raţiuni de stat ( 1939-1947) 2 700 000
( din care 5000 preoţi, 23 000 ofiţeri )
Morţi în lagăre, închisori etc. 21 000 000
Total, 36 105 000
la care se adaugă:
Perioada 1917-1923 14 590 000
Perioada 1948-1975 10 000 000
Total general 60 695 000 victime.
Acceptând inerentele erori de apreciere sau chiar exagerări din diverse motive, concluzia rămâne la fel de cumplită …
Și mai cumplită este tăcerea care acoperă încă moartea acestor milioane de victime ale terorii roșii …
Se încearcă în schimb să fim obligați să nu omagiem nici măcar memoria celor care s-au jertfit conștienți în încercarea de a lupta cu coșmarul comunist.
( Va urma )
––––––––––-
Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU
19 februarie 2018