„La noi, românii, nu instinctul primează,
ci gândirea. Sentimentele le înnobilăm,
iar voinţa creează frumosul moral.”
(Părintele Dimitrie Bejan)
Cognomenul de NEMURITORI al Dacilor liberi s-a intensificat prin credinţă, jertfă şi har în viaţa şi persoana lor, a Neamului, într-un perpetuum al VEŞNICIEI DE A FI!
Acest lucru extraordinar, acest fenomen de altfel, s-a cristalizat prin lumina Cuvântului pogorâtor de har, prin puterea adevărului, prin forţa libertăţii, prin autoritatea dragostei, prin plenitudinea creaţiei geniale, prin urcarea de la firesc la înălţimile sacrificiului de sine, transformând omul creat în omul liturgic, recreat hristic.
Această axiologie existenţială, fundamentală, fiinţială, vitală şi spirituală a Neamului NEMURITOR s-a întrupat prin verticalitatea dreptei credinţe de nestrămutat, ORTODOXIA, avându-şi seva şi în monoteismul zamolxian, înfiptă în orizontalitatea urgisirii istorice, dar pe temelia inexpugnabilă a Proniei Dumnezeeşti.
Tocmai de aceea Dacul liber a fost primul Om în istorie, care s-a numit teofor.
Libertatea, Unicitatea şi Excepţionalitatea iubirii Dacului liber, nu constă în legendara sa nemurire, ci în veşnicia sa teoforică!
Libertatea sa îi este dată de Adevărul absolut!
Libertatea sa se afirmă permanent, prin cuvânt şi mărturisire!
Libertatea sa se apără continuu în viaţa pământeană!
Libertatea sa se recâştigă prin luptă îndârjită şi iubire!
Libertatea sa devine mistică prin jertfa supremă care-i dă un nou
sens adevăratei Vieţi şi un nou sens adevăratei Libertăţi!
Cu excepţia perioadei întunecate când ne-am aflat decenii bune sub „Cortina roşie” a ateismului bolşevic, lumea românească trecută a fost până mai ieri, cu suişuri şi coborâşuri, cu încercări, cu ameninţări, cu primejdii, cu înfruntări, cu strâmtorări, cu frângeri, dar şi cu depăşiri, cu refaceri, cu realizări edificatoare, cu împliniri creatoare şi cu biruinţe spirituale întru slujirea şi slăvirea lui Dumnezeu şi a Patriei creştine.
Dacă în ultimele două secole studenţimea română, tineretul a fost parte din Naţiune, din Popor, din Familie, din Biserică, angajându-se cu toată fiinţa lor, pe viaţă şi pe moarte, pentru idealurile Drapelului şi biruinţa Crucii, de circa două decenii tinerimea „democrată”, anticreştină, antiromânească, „liberă” de orice îndatoriri ori responsabilităţi este bulversată, manipulată, îndoctrinată, ideologizată, sprijinită economic de miliardarii Conspiraţiei oculte, dezrădăcinând-o de Familie, de Glie, de Altar, de cultură, de civilizaţie, de tradiţie, de trecut, devenind violentă, aprigă, laşă, complotitoare, călcătoare de legi, de moravuri, de constituţie, de orice este aşezat, moral, plăcut, ordonat, curat, frumos, armonios, pledând pentru un neobarbarism în funcţie de scenariu, hunic sau „paşnic”, precum fierbintele episod al violării unor instituţii, în goana avară după furtul voturilor cetăţenilor exprimate liber asupra unor persoane, dar care au căzut în dizgraţia ideologiei lor, asmuţiţi de ferocii lor stăpâni.
Marele Om de cultură creştină, generalul-locotenent dr. Grigore Stamate, în Epistola În ţara mea, mărturiseşte cu sufletul mâhnit, cu profundă amărăciune: „În ţara mea, în Ţara Dacului liber, năimiţii de-aiurea în cârdăşie cu obedienţii, ignoranţii şi tâlharii de neam ne jefuiesc până şi sufletele… Nedreptatea şi injustiţia, lipsa de morală, onoare şi demnitate de neam. În Ţara Dacului liber, se manifestă nestingherit liftele străinătăţii ostile şi ne secătuiesc de valori, pervertesc tânăra generaţie şi o convertesc împotriva aspiraţiilor sfinte, ne jignesc inteligenţa, denaturează istoria şi oferă modele contrafăcute, învrăjbesc masele şi lovesc în perenitatea acestui popor „dumnezeiesc de minunat şi de sfânt”. Este dureros…”
Valurile neomigratorilor secolului al XXI-lea, au ecranizat în premieră absolută, pelicula: Piraţii din Codrul Vlăsiei, ignorată de smeritul sinod B.O.R., dar aplaudată la scenă deschisă de cel cocoţat în fruntea statului naţional, de cel ce joacă csardaşul în fruntea guvernului, de cel ce joacă țonțoroiul pe Ministerul de Interne, de justiţiari ai Justiţiei complice care calcă în picioare (deci, tot un fel de joc, injust…), dreptatea care strigă până la cer, de „aleşii” Parlamentului democrat, de „vigilenţii”, care violează legea cu o poftă şi o plăcere sadică, cinică, la vedere, demni de străbunul lor înaintaş Donatien Alphonse Francois marchiz de Sade, „vigilenţii”, care violentează etica civică a oamenilor încă aparent liberi, „vigilenţii”, care mint cu neruşinare şi cu perfidă sfidare poporul, „vigilenţii”, care îşi îndeamnă lacheii să fure buletinele de vot, să falsifice alegerile libere, să înjure, să arunce cu obscenităţi în demonstranţii paşnici, „vigilenţii”, care terfeleasc fiinţa milenară şi memoria neamului, „vigilenţii”, care împroşcă cu josnicia lor elitele spirituale şi modelele culturale, „vigilenţii”, care fac noi rechizitorii, mistificând, interogând, torturând, reîncriminând şi recondamnând măreţia ortodoxă a Trecutului nostru istoric, „vigilenţii”, care calcă nepăsător, nesimţitor şi mârşav peste Tradiţia creştină şi Icoana Neamului – Biserica Una.
„Vigilenţii”, care se recomandă recondamnând Adevărul, Frumosul, Iubirea!
Astăzi, viaţa lumii se desfăşoară între conul de lumină tainic şi bezna apocaliptică.
Lumea creştin-ortodoxă, tainică cu hotarele statorniciei şi veşniciei ei teoforice, ameninţată nonstop de mulţimea apatică, amnezică, „liberală”, strălibertină, frustată, isterică, gregară, laşă, târâtoare, perversă, violentă, barbară, înconvoiată, gârbovă chiar, falsificată, haotică, sinistră, sinucigaşă, stearpă, mutilată, anacronică, meschină, mistificatoare, demagogică, iluzorie, efemeră, emanată, viciată, imorală, amorală, eretică, schismatică, apostatică, desfigurată, descumpănită, rătăcită, înfricoşată, acvariană, atomizată, patologică, suicidară, coruptă, împleticită, aglutinată bacteriologic, galopantă în ispita arzătoare şi devoratoare de a se IUDI.
Starea prezentă a României de azi se împarte în patru segmente: populaţia apatică, grupurile politicianiste, mişcarea neomigratoare şi comunitatea tainică.
Această mişcare migratoare, neohunică, sorosistă, haotică, neomarxistă, „progresistă”, sau mai corect spus ar fi: acest haos ce insistă…, membrii ei sunt numiţi de marele apologet creştin ortodox Dan Puric, „Acumiştii”. „Oamenii lui acum! Cei fără trecut şi viitor, care tropăie în clipa prezentă, cu sentimentul unei asigurate şi arogante nemuriri… Aclamând inconştient, sedus, eradicarea principiilor morale de viaţă, a idealurilor, a tradiţiilor proprii pe care, de la an la an, le lasă să fie infestate de stranii şi patologice influenţe de afară, a istoriei care i-a păzit cu inimaginabile jertfe, identitatea, şi, mai presus de toate, a credinţei ce i-a dăruit uluitoarea, incredibila şi tainica dăinuire în veacuri de atroce bestialitate, totul de dragul <<noii libertăţi>>, masa amorfă a acelei mulţimi <<româneşti>> a căzut suicidar în capcana neantului spre care a fost atrasă prin atâtea ispite şi momeli iscusite.” (Dan Puric, Omul liber, Compania Dan Puric, Bucureşti, 2020, p. 202, 205)
Bătălia apocaliptică ce se dă acum pe viaţă şi pe moartee este între A FI! şi a IUDI!
A FI! – Fiinţialitate, Tradiţie, Continuitate, Statornicie, Dăinuire, Mântuire!
A IUDI – perversitate, laşitate, stupiditate, falsitate, fariseism, trădare, vânzare!
Cine nu se luptă pentru Adevărul Fiinţei lui A FI , va fi nimicit de minciuna mamonică, care netezeşte Marşul Distrugătorului apocaliptic a lui A IUDI!
TREZIŢI-VĂ ROMÂNI!
„Să stai apatic, anesteziat, când MATCA ta fiinţială de mii de ani este pusă la zid, când memoria neamului tău este condamnată la uitare, când modelele tale culturale sunt terfelite, când trecutul tău istoric este interogat ca fiind suspect şi relativ, de tot felul de instanţe străine, imorale şi ilegitime, când martirii creştini ai temniţelor comuniste sunt reîncriminaţi, este ca şi cum ai sta cu spatele (ba chiar cu faţa, n.a.), la execuţia publică a celor care, prin jertfa lor, ţi-au asigurat libertatea şi demnitatea de a fi român şi creştin în lume.” (Dan Puric, op. cit., p. 205)
TREZIŢI-VĂ CREŞTINI!
3 Octombrie 2020
+ Sf. Mc. (Dac) Dionisie Areopagitul