„Cine renunţă la libertate pentru siguranţă, nu merită să aibă nici libertate şi nici siguranţă, şi nici nu va avea.”
(BENJAMIN FRANKLIN)
Caracterul, morala, comportamentul, conştiinţa, credinţa, cultura, civilizaţia etniei huno-ungro-maghiară faţă de naţiunea dacoromână, prezentă milenar, de la începuturi în Vatra divino-strămoşească pelasgo-traco-geto-dacă pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu, de-a lungul celor peste 1000 de ani de „vecinătate” şi convieţuire, s-a impus prin: trădare, laşitate, ură, provocări, uneltiri, năvăliri, violenţă, crimă, atrocităţi, sclavie, masacru, genocid, devastări, sfârtecări teritoriale din Trupul Patriei noastre sacre creştine.
La toate acestea noi românii ortodocşi am răspuns cu toleranţă, cu iertare, cu victime, cu eroi, cu martiri, cu împreună guvernare timp de 30 de ani după Evenimentele din Decembrie 1989, cu compromisuri politice, cu dezbinare românească, românii devenind din Ianuarie 1990-2019 şi poate mai departe, cei mai redutabili duşmani ai lor însăşi, depăşindu-şi duşmanii seculari, cu despuierea ţării de bogăţiile naturale, cu câte şi mai câte alte pierderi însemnate pentru ţară.
Cineva, așa zisa latură ocultă, de-a lungul timpului, ne-a implantat în Trupul Tradiţiei noastre religios-spirituale germenul necreştin de toleranţă, pe care trebuie să o administrăm din abundenţă tuturor celor care sunt intoleranţi şi violenţi cu noi.
Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne arată destul de clar, din capul locului că: TOLERANŢA nu există, iar ceea ce există şi este de origine divină este IERTAREA creştină, virtute supremă care implică în egală măsură: DREPTATEA, ADEVĂRUL, IUBIREA, precum şi cealaltă IERTARE, a celuilalt, deci cu consens de RECIPROCITATE.
Zeul toleranţei a fost dăltuit de ocultă dar numai pentru Intoleranţi.
De câteva decenii bune s-a pripăşit şi la noi consoarta toleranţei: „CORECTITUDINEA POLITICĂ”, care promovează un nou curent de gândire, mai bine spus de negândire, fiindcă atentează la majestatea divină a CUVÂNTULUI, la înţelepciunea gândirii străbune, la claritatea, limpezimea, frumuseţea şi muzicalitatea LIMBII ROMÂNE, schimbând dicţionarul de definire, pervertind cuvintele, atrofiindu-le esenţa, schimonosindu-le semantica.
Aşadar, impunerea Toleranţei prin etică, prin lege, prin moravuri, prin Comunitatea europeană, prin acorduri diplomatice bilaterale, prin noile zeităţi, s-a ajuns pur şi simplu la descreştinarea Creştinismului ortodox naţional, inversându-i toate valorile, alterându-le percepţia, răsturnând ierarhia lor, astfel ca totul să devină non sens, precar, superficial, artificial, imoral, inuman, haos, violenţă, minciună, mistificare, manipulare, ştergerea memoriei, ură, tulburări, învrăjbiri, crime, pogromuri, genociduri, profanări, sacrilegii, atrocităţi.
Întrebare: Până unde trebuie să se întindă Toleranţa românilor ortodocşi faţă de intoleranţii „fraţii lor”, huno-ungro-maghiari ?!?
Răspuns: Cred că până acolo unde se vor sfârşi atrocităţile, crimele,
profanările, sacrilegiile, genocidurile, pogromurile, blasfemiile, urgiile
lor !
Pe altarul toleranței au fost puse sute de mii de victime ale discriminării românilor umiliți, jigniți de chiriașii maghiari, sau mai nou secui, care nu vor să înțeleagă că niciodată chiriașul nu poate dobândii drepturile proprietarului chiar dacă știe să țipe sau să șantajeze contextul vremelnic politic al României !
Este incredibilă naivitatea maghiarilor-secuilor de a dezgropa amintirile dureroase ale românilor tocmai în perioada în care întreaga societate românească este extrem de activă și sentimentul revoltei față de orice formă de nedreptate este mai prezent ca niciodată !
Indiferent de preferința politică, situația integrității teritoriale a României sau readucerea în dezbaterea publică a perioadelor de eroism și jertfă a generațiilor care au dat sacrificiul suprem pentru a păstra ființa națională românească, va avea un singur rezultat : unirea tuturor românilor în apărarea idealului național !
Riscul major este acela de a ne întoarce la adevărul istoric !
Iertarea este atributul creștinului ortodox dar asta nu înseamnă că trebuie să uiți adevărul istoric pentru că există riscul să ajungi să-l retrăiești cu și mai mare intensitate !
Adevărul acesta păstrază atrocităţile maghiare comise asupra românilor după Dictatul de la Viena.
În Ardealul de Nord, în perioada 30 August 1940 – 1 Noiembrie 1941 şi între 1943-1944, s-au comis bestialităţi de către huno-ungro-maghiari reliefate de multe surse oficiale sau memorialistice :
- 919 omoruri, 126 schingiuiri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78/ 447 devastări colective şi individuale;
- 315 români internaţi în lagărul Puspokladany;
- înfiinţarea de lagăre la Someşeni şi Floreşti;
- expulzări în masă între 1940-1944;
- între 1 Septembrie 1940 – 1 Decembrie 1943 au fost expulzate 218.919
ANUL 1940.
- 7 Septembrie, în satul Mihai Bravu-Bihor au fost împuşcaţi 22 de ţărani între care 2 copii;
- 8 Septembrie, în satul Ciumărna-Sălaj, au fost ucise 11 persoane;
- 8 Septembrie, în comuna Nuşfalău, au fost ucişi 9 bărbaţi prin înfigerea baionetei în inimă;
- 9 Septembrie, în Zalău au fost omorâţi 27 de români;
- 9 Septembrie, în Trăznea au fost ucişi un grup de copii, 87 români şi 6 evrei;
- 10 Septembrie, au fost ucişi la Huedin protopopul Aurel Munteanu şi poliţistul Gh. Nicula;
- în 11 zile de la ocupaţia din 1940, hunii au ucis 000 de români;
- 14 Septembrie, în Marca-Sălaj au fost împuşcaţi 6 români, 3 slovaci şi 2 evrei;
- 14 septembrie, la Ip au fost omorâţi 157 de români;
- 15-16 Septembrie, în Breţcu-Covasna au fost ucişi trei fii ai familiei Boldea;
- 16 Septembrie, în comuna Hălmăşd, au fost omorâţi 3 români;
- 16 Septembrie, în Cosniciu de Sus, sunt omorâţi 11 români;
- 17 Septembrie, în aceeaşi comună au fost omorâte familiile Maticec, 7 membri între care un prunc de 5 luni şi cea a lui Tipănuţ, 3 membri;
- 18 Septembrie, la Camăr, sunt omorâţi 6 români;
- 20 Septembrie, a fost masacrată familia preotului Bujor, 8 persoane + servitoarea maghiară, cantorul, soţia, învăţătorul, soţia, fiica şi soacra, din ordinul expres al contelui Albert Wass şi al tatălui său;
- 22 Septembrie, la Sucutard-Cluj, sunt ucişi 2 români şi 3 evrei;
- în tot judeţul Sălaş au fost masacraţi 477 de români.
- Octombrie 1943, la Suciu de Sus-Someş, sunt împuşcaţi 2 români;
- începutul lui Septembrie-1944, Ţaga, omorâţi 4 români, Mărăşeşti 3 români, Oroiu 2 români, Răchitiş-Harghita masacraţi 7 bărbaţi, 7 păstori, 3 localnici şi o fată de 16 ani;
- 8 Septembrie, la Ozd-Mureş, sunt omorâţi 2 ciobani;
- 15 Septembrie, au fost deportaţi un mare număr de români în marş de la Jibou spre Budapesta, între ei murind tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan şi părintele Micu de 80 de ani;
- 23 Septembrie, la Gădălin-Cluj, sunt omorâţi 2 români;
- 24 Septembrie, în Turda, au fost ucise 18 femei cu copiii lor cu tot;
- 29 Septembrie 1944, în satul Tărian au fost ucişi 15 români;
- 10 Octombrie 1944, la Prundul Bârgăului, au fost împuşcaţi 8 români;
- toamna anului 1944, în Sărmaşu-Mureş au fost ucişi 126 evrei, iar un mare număr de români torturaţi şi deportaţi.
(Apocaliptica, colecţie prezentată de Dan-Silviu Boerescu, vol. VIII, Istoria nespusă a războaielor şi conflictelor interetnice din România modernă. Ed. Integral, Bucureşti-2019, p. 81-98)
Sunt doar o mică parte din ceea ce au îndurat românii ardeleni de la chiriașii lor huno-ungro-maghiari.
Până la 30 August 1940, în Ardeal existau 1.666 de şcoli generale cu predare în limba română şi 67 unităţi de învăţământ: liceal, profesional şi superior. Între 1941-1942 au mai rămas 792 de şcoli şi un liceu.
După sfârşitul războiului a urmat judecarea criminalilor de război. Tribunalul Poporului în Ardealul de Nord şi filialele sale au judecat 481 persoane vinovate de: crime de război, de pace şi împotriva umanităţii, astfel: 370 unguri, 83 germani, 26 români şi 2 evrei.
Altă instanță, Tribunalul din Cluj s-a pronunţat cu următoarele condamnări: 100 capitale, 163 sentinţe de închisoare pe viaţă şi alte sentinţe destul de grele.
„Edificator este faptul că, din totalul de 72 de criminali maghiari (52 din Ungaria şi 20 din Ardeal), condamnaţi la moarte de instanţa din Cluj, absolut toţi au fost judecaţi în contumacie.” (ibid., p. 98)
Între huno-ungro-maghiarii din România şi românii care, aproape nu mai au o Românie a lor, nu există din partea primilor noţiunea de ÎNŢELEGERE, CONVIEŢUIRE, DIALOG, COMUNICARE!
Există doar: AMÂNARE, AŞTEPTARE, GUVERNARE, PROVOCARE, INVADARE… din partea iredentiştilor şi COMPROMIS, CEDARE, PREDARE sau U.D.M.R. (UMILINŢĂ, DEZERTARE, MANIPULARE, RUŞINE) din partea politicienilor demagogi şi a politrucilor noştri parveniţi.
ÎN ŢARA NOASTRĂ, DACIA MARE, NU SE POATE STA și NU VOM STA ÎN GENUNCHI DECÂT ÎN FAŢA CRUCII lui DUMNEZEU, a MAICII DOMNULUI, a MAMELOR NOASTRE, a EROILOR, MARTIRILOR şi SFINŢILOR NOŞTRI care au păstrat veşnicia şi nemurirea Neamului Românesc.