George ROCA – POEZII ABSURDE

Noua generaţie

IMAGINE EXTERIOARĂ

EA,

vegană,

costelivă,

anorexică.

O multitudine de cercei:

cercei în urechi,

cercei în nas,

cercei în buze,

cercei în sfârcuri,

cercei în ombilic

şi puţin mai jos…

EL,

gras,

carnivor,

supraponderal

skinhead – craniu falusian.

Obraz cu aspect murdar,

neras de trei zile,

ca acei masculi macho,

faimoşii peliculelor violente

de la Hollywood!

Tatuaje,

„Tautau tahitian”,

teribilă invenţie!

Epidermă mutilată:

tatuaje pe scalp,

tatuaje pe piept,

tatuaje pe spate,

tatuaje pe membre,

tatuaje pe burtă

şi puţin mai jos…

Adam şi Amsterdam!

AMÂNDOI,

capete rase,

fără nume,

fără identitate,

fără domiciliu stabil.

Două antonomaze

cu grele jachete de piele

bătute în ţinte de fier,

imenşi bocanci Doctor Martens

şi motociclete Harley Davidson

între picioare!

IMAGINE INTERIOARĂ

I.Q. superior,

Com-pu-te-re!

Cultură cyberpunk,

technopunk

şi utopii negative.

Neuromantici,

neologişti inventivi

de limbaje cu noţiuni de argou

şi jargoane de tehnică digitală.

Pseudoyoghini,

macho-işti,

rambo-işti,

violenţi.

Emo no?

No Emo!

Iubire de avangardă,

sexualitate 3X,

bisexuali,

SIDA,

droguri.

Dumnezeu

a dispărut pentru voi.

Idolii Havy Metal

şi Punk Rock

i-au luat locul!

Politicienii

sunt prea ocupaţi

cu alţi politicieni!

O, Hybris şi Humartia,

sunteţi copiii noştri,

noi vă iubim…

Dar daţi-ne o explicaţie!

Poate aveţi circumstanţe,

poate vă vom putea ajuta,

poate vă veţi face înţeleşi,

sau poate

microscopul meu

este stricat,

sau sunt un retromaniac,

sau de modă veche,

ca tatăl meu,

sau ca bunicul meu,

sau ca străbunicul meu,

sau ca mulţi, mulţi alţii

din specia noastră… umană!

Barbarii

Moto:

„Şi mai de mult, şi în prezent,

s-au stabilit in Occident, români.

De unde vin, unii-au uitat…

şi  e păcat!” (Anul 1990+)

De aici toţi trântorii şi hoţii,

Se duc în ţară iar cu toţii,

Ca nişte comandanţi de oşti,

Să-i domine pe „proşti”!

Iar orice deţinut nebun,

Chiar dacă-a fost de drept comun,

Declară c-a fost „politíc”,

Cerşind onoare pe nimic!

Ţara-i plină de nătăfleţi,

Nu daţi pe dânşii nici doi cenţi,

Căci ei au lei, iar voi dolari,

Cu care vă daţi mari!

Aveţi de toate in valize,

Lucruri furate şi devize,

Dolari falşi şi lire sterline,

Că-n România ţine!

Moderni le sugeraţi sa fie,

În droguri şi pornografie,

Le importaţi din Occident,

Crime, SIDA şi armament!

Cu blugi, dolari şi cu cafea,

Sufletul le veţi cumpăra,

Vor sta-n genunchi, iar voi, fuduli,

Veţi fi stăpâni peste creduli!

Ruşine să vă fie vouă!

Cum nu vă crapă-obrazu-n două?

Ipocrizie

(celor care nu au mâncat salam cu soia!) (Anul 1990+)

Oare aceştia sunteţi voi…

Falşi, ipocriţi, plini de noroi,

Fără să mergeţi la război,

Vă declaraţi eroi?

Nemaiputând de-atâta bine,

Făra sudoare, de la sine,

Voi credeţi că  vi se cuvine,

Şi nu vă e ruşine.

Sunteţi şi liberi şi sătui,

Fără să bateţi nici un cui,

Ţipaţi de mama focului,

Că vreţi statui.

Stând în fotolii la televizoare,

Fără să fiţi unde se moare,

Vreţi lauri, glorie şi onoare,

Sunteţi viteji voi oare?

Dacă aceştia sunteți voi,

Răi, ipocriţi şi falşi eroi,

Trezi-vă-veţi toţi la gunoi,

La judecata de apoi!

Defectul de sferă

(prelegerea unui poet ecologist)

Stimaţi ascultători,

astăzi,

va voi ţine o prelegere

despre defectul de sferă

care distruge frumoasa Terră.

„Defectul de sferă”

se refera deci, la Terră

şi demonstrează ca planeta suferă

din cauza efectului de seră.

Implicit,

am să incerc sa fiu mai explicit!

Slogane:

„Planeta albastră

are sfera bolnavă

deoarece, Homo Sapiens

o distruge în grabă!”

„Nimeni nu vrea

să-şi asume vina

şi-i blamăm cu toţii pe

El Niño şi La Niña!”

„Pământul moare

de poluare…

Pe cine doare

acestă stare?”

„Pădurile-încep

să aibă chelie,

pentru că se consumă

prea multă hartie!”

„Nu numai

Exxon şi Valdez

sunt de vină,

de vină este tot

ce se cheamă maşină!”

Hei!

Pe cei din spate

îi rog să fie mai atenţi,

să stingă ţigările!

…să fie mai prudenţi

cu fumatul,

căci statul

cheltuieşte sume enorme

pe sănătate

şi totuşi

la poarta plămânilor noştri

cancerul bate!

Iar slogane!

Fumatul activ,

fumatul pasiv

e distructiv!”

„Cine inhalează fum,

va avea plămânii scrum!”

Vad ca sunteţi oameni

în toată firea,

deci înţelegeţi că poluarea

distruge omenirea

şi restul fiinţelor vii…

Ce ziceti, spun prostii?

Vă demonstrez

pe îndelete,

cu date concrete

şi nu pot să-mi ţin gura,

dacă recidivăm,

se duce la naiba natura

şi o omoară efectul de seră,

care bineînţeles,

merge mână-n mână

cu defectul de sferă!

Se topeşte gheţa de la poli

şi ne invadează

noi bacili şi coli.

Vulcanele împroaşcă

tone de cenuşă,

uraganele

bat tot mai des la uşă!

Se inpuţinează stratul de ozon

şi creşte bioxidul de carbon.

Razele gama şi ultraviolete

creează ciudate efecte!

Pardon,

defecte,

perturbaţii

şi mutaţii…

SIDA si Ebola

fac ravagii peste tot,

dar mai ales

în America,

Zair şi Angola!

Onorată audienţă,

În încheiere,

precum se cere,

trebuie neapărat

să găsim soluţia,

ca să oprim evoluţia

efectului de seră

care creează defectul de sferă.

Cine are o idee,

sau ceva de zis,

să mi-o comunice în scris,

sau să facă apel direct:

la senatori,

la parlament…

Sa cugetăm cu toţii pe indelete

caci altfel va trebui să căutam

locuri libere pe alte planete!

Efectul de seră

(prelegerea unui ecologist naiv)

Ajutor!

Natura strigă ajutor!

Nimeni nu mai are grija de mediul inconjurator!

Peste tot haos şi harababură,

oamenii îşi bat joc de natură.

Toţi scuipă pe jos…

şi zău, nu e nici estetic şi nici sănătos.

Maşinile emană gaze de eşapament

şi am auzit că nici vacile nu se poartă mai prudent,

mărind cantitatea de metan din atmosferă,

deci, vietăţile creează conştient, efectul de seră!

Coşuri de fabrici, pesticide şi bombe

ne vor obliga să trăim sub pământ

în peşteri şi catacombe.

Pădurile sunt tăiate fără milă,

sau ard din neglijenţă…

Mi-e silă!

Stratul de ozon găuri face.

Sunt necăjit că toată lumea tace!

Planeta Pământ e deja bolnavă,

în curând va ajunge-o epavă…

copilul infirm al Sistemului Solar,

dar cui îi pasă? Cine-are habar?

Daca nu găsim cât mai repede antidotul,

se duce la naiba Terra cu totul!

Propun deci, înţelegere şi bunătate,

grija pentru mediu, conştiinciozitate.

Japonezii să planteze cât mai multe flori,

în Hawaii să se pună dop vulcanilor,

să luptam cu El Niño în Pacific,

să-l punem cu botul pe labe, ştiinţific,

iar de la Ecuator până la Pol

marea să n-aibă o pată de petrol.

Să replantăm pădurile de lângă Amazon,

Sahara să-nverzească la fel ca în Gabon.

Europa să pună biruri grele pe tot ce scoate fum,

pe coşuri, pe furnale şi chiar şi pe tutun.

Sunt convins că de ne vom purta frumos

cu Pământul, va deveni iar prietenos

şi se va vindeca de efectul de seră,

va fi iar aer proaspăt din belşug pe Terra!

Eu şi ruşii mei

Igor a băut o sticlă de vodcă

oferindu-mi şi mie un pahar!

Oleg a băut două sticle de vodcă

oferidu-mi şi mie un pahar.

După ce am terminat de băut

cele două pahare de vodcă

mi s-a comunicat destul de oficial

că a venit rândul meu să fac cinste.

I-am oferit lui Igor un pahar de vodcă

dar acesta mi-a spus că el nu bea cu paharul…

I-am oferit şi lui Oleg un pahar de vodcă

dar mi-a făcut semn că el bea doar cu sticla

ridicând două degete în aer!

Am vrut să le demonstrez

că paharul lor are aceiaşi capacitate

cu paharul meu şi…

s-au supărat!

Mi-au reproşat că nu ştiu

să-mi plătesc datoriile 

şi au început să mă alerge cu tancul.

De prins, n-au putut să mă prindă

deoarece ştiam că fuga e sănătoasă!

Din greşeală am călcat pe o mină

şi astfel am ajuns în rai!

Unul mic cu turban

le-a aruncat ruşilor mei

o portocală de fier pe gaura turelei

şi nu după mult timp

au bătut şi dânşii la poarta raiului!

Eram iar toţi trei,

Eu şi ruşii mei!

Neştiind să spună rugăciuni,

Oleg şi Igor au fost mutaţi

disciplinar la subsol!

De atunci am devenit om liber!

Lui Nostradamus

(ad absurdum)

Cu un binoclu xenofob

Ascult din nou pădurea

Doar laurii cu flori şi bob

Îmi scot peri albi aiurea.

Afară-i frig şi-i mohorât

Iar clima-i australă

Simt o durere mov în gât

Pe placa mea stradală.

Cămila verde s-a smintit

La stâlpul infamiei

Când ochii lunii au citit

Istoria prostiei.

Piticul roşu şi-a muşcat

Creionul ud de vată

Alaturi pietrele-au crăpat

De-njurături de fată.

O stea din galben univers

Dansa în zori de ziuă

Iar pepenii cu râs pervers

Băteau iar apa-n piuă.

Parlamentarul treaz din nou

Armura şi-o îndreaptă

Spre o drezină cu furou

Ah, ce frumoasa faptă!

Albastru, este alb acum

Ca şi la Copşa Mică

Bătrânu-şi vede-ncet de drum

De-o raţă şi-o furnică.

Iar eu mă duc, mă duc spre cer

Să joc şotron cu-o cioară

De sub perucă nasc şi pier

Trei doamne şi-o vioară.

În catacombe-aud un glas

Precum marea perfidă

Mă uit cu farmece la ceas

Şi vineri la clepshidră.

Lumina de la răsarit

Îmi dă o veste tristă

Îmi plânge umărul rănit

De strofa-mi pesimistă…

–––––––

George ROCA

Sydney, Australia

2009-2022

Lasă un răspuns