Din nou tăcere
Acum sunt din nou tăcere şi un tremur mă înfioară,
o scânteie port în piept glasul tău de-odinioară ,
Într-un corn a dimineţii ai tăiat elanul sorţii,
cardiacă o speranţă… ai ucis-o în faţa porţii !
Introspectă o furtună s-a pornit într-un pahar,
neiubit de un deceniu mi-ai dat vis protocolar,
Pe acord de melodie cioburi ai făcut destinul,
Temelia noptii urlă… ce amar mai este chinul !
Îmi vibrează incisivii paşii şoaptelor din urmă,
retrăiesc în agonie viaţa este ca o dramă,
Nesupus filozofiei, fac o ultima încercare,
corelez esenţa vieţii …la o vestă de salvare !
——————————-
George POTIRNICHE
12 octombrie, 2018