Ne răzgândim, asta e calitatea noastră. Pe 6 noiembrie, că pe 28 octombrie e meciul ăla cu Albania. Zarafu e cu chestia asta, ăla de 76 de ani. Ionescu-Gâgă zice că a fost coleg cu mine, ca să pară mai tânăr, Gâgă nu îmbătrâneşte, domnule. După filmul moscovit, că Alexandra, nu Nana, mai era una cu aceelaşi nume, da’ mai mică, e, când ea nici nu se născuse, mie-mi ziceaţi de trei ani Nana, cum îşi permite ea să-şi zică tot Nana. Tocmai, pe mine nu vă certaseţi. Care parcă nu te-ai certa pe nimic. Mă, tu nu cumva-mi spui că sunt bune (scrierile) pentru că-mi eşti tată. Deh, am scăldat-o, poate fi şi bucuria de tată văzând că scrii cu talent, nu ştiu ce ţi-am spus, aşteptam tramvaiul şi gata, cum şi acum abia îmi dau seama de plopi, mai mult salcia. Altfel, bună parte din privire, când scriu la jurnal, vorba ta, în bucătărie. Codiţele de negresă ce ţi le-a mai acceptat maică-ta, pe neseducţie, ce ultragiată de scandalul Măriucăi către maică-sa, ba că n-o mai primeşte pe aici. În butelca verde, apă o fi, magiunul, scrumiera, pachetul de Bucegi, două miele ţucăre în faianţă, pungă agenduţa, farfurioara sub furculiţă, bricheta, anafura dispare mestecată.
Pierdere de condei. Prietenul Danei, dus, şi ea, oceni priatno. Soare de leşin, ce-oi fi cântând la cor, de bizantin, oh, Platon-Kant, şi înapoi la Noica, ăia (care?) crapă. Unde mi-o fi tunica, să nu trezesc câinele, fac frigul încă. Vise masacrante, nu ne putem fi visele, îi spusesem tremurânde-i văduve (referatul de propmovare pe o „muncă care”, ce dracu, „activitate care”, a evita cacofonia, semnez eu, nimic, ciorna nu-mi aparţinuse, frumoasă doamnă, dispăruse propunătoarea ca la iubire, păreri de rău în despărţire, disparităţi de stagii).
Poate unde-o fi vorbit cu nea Romică, mă sună, şi-a schimbat numărul, să nu-l mai dau la nimeni, e oarecum secret, ce face Creangă, vrea să se întoarcă, mi-a spus soră-mea, de, nu mai e inginer, l-ar ţine taică-meu şi ani pe miere ischiemică. Mai sunaţi şi voi la tataia. Ăştia citesc numai decesele, ce mulţi de la politehnică, şi scriitorii. S-ar alege praful de caietele mele, bibelourile tale le-am vinde, fie-mea şi al ei s-ar încălzi prea puţin arzând manuscrisele, şi nici pe ziua înmormântării nu s-ar prinde un loc la vedere-mi, aşa că du-te, moarte, de la mine.
L’argent ou le sex. Câte absenţe, femeia. Etrange et tragique. Rapid în debit. La comunaute singalese. P-acolo tigri. Vous etes directeur de l’organisation. Consiliul de război, ziaristul ascuns sub masă. Cette catastrophe. Fără de-astea. Nu i-am auzit vocea. Krapp. Flutură pleoapele plopului umbră galactică. Nu strănuta. Pleoapă umflată. Suisse. Mda. L’alimentation. Pe invers. Tu eşti un intelectual – jumătate, trei sferturi de gură, cât o fi, echipă, să gândim împreună, cu pantomimă dezexperantă. Pocnet la trecut. Inferiorităţi gălăgioase. Des predateurs qui s’attaquent. Rămaşi ai nimănui. Assez miserbiliste. Meritocraţia mediocrităţii. Crude mirări. Linişte-n trompete. Citesc şi eu buletinele, când sunt trei exemplare.
Paginile difereau la compoziţie. Era India. De ce-mi fac din viaţă uitarea ei? 43 ans, mais c’est de la jeuneusse. Pax muzical, vârf de hazard, lucrul frumosului şi alte nesfârşiri, pulsaţiile divinităţii, fractala dominantă. Soare răsărind la gândul modestiei ghazalice, soare nerăsărind la modestia gândului ghazalic. Nu numai sexualitatea proprie te livrează amintirii. Ne me quitte pas, ghazalie. Jacques Brel. Nu vorbesc de Beckett. I-a murit mama. Cred că-mi mai fierbe un ceai, tot fără zahăr. Fierberea antimodelului. Norii luară iară în primire lumina solară. Şantajul ocultismului. Sociologie creştin-literară. V-aţi anunţat la al treilea telefon. Fiabil-fiabil. Locatelli. Voi traduce şi eu Gita.
Copacii ăştia se desfrunzesc de viaţa privirii mele, ci sunt încă mai mult verzi, verdele tăiat de faţa apei şi mai verzi. Undele pătrunde-le de n-ai mâine unde le deznoda profundele umerilor fundele funzele pe frunţile ronturilor munţii le văilor anunţi-le anunţe-le nunţile vârfurile vânturile post-pronume sunt-urile vânture-le cânturile centurii pământurile.
Catartele. Post-pronumele. Nu mi-am aprins nicio ţigară cât te-ai dus să iei poezia vecinului, căutându-te, că să nu se ia schizofrenia, căutându-te, nas şi frunte, parcă plecase din gură, înapoi, gât şi sâni, adjectivaţi, pluralizaţi, înfipt în buricul pământului buricului tău, triunghiulat în dulcele tău sex, acum m-a şi futut, ai zis, coapsele – coloane de templu, minune simplă, genunchii, degetele picioarelor, te-a găsit cu pedeapsa neputinţei, vag blestem al celor ca el, scris la şablon, sublinieri, suspensii, recuperare o săptămână, tu citeşti de-alea, hai să-ţi citesc eu, revenit, Carmen în ruseşte, îţi lăudase ochii, poliglobule, iar vulpoiul de sub nuc, o ştiam, am spus-o unei gagici în vis, mă refuzase, ţie nu ţi-o zic în realitate, ce mai treceai, profilată pe palatul Şuţu, pe Cec, pe Luceafărul, cu triunghiul, cu basmaua, cu genele, începi şi tu, c-a fost, o săptămână recuperare, vino puro, s-a supărat că la faţa ei nu poartă pantaloni galbeni, shimbă faţa, i-ai zis, c-aşa a făcut-o mă-sa, nu d-aia, fă o mutră mai veselă, nu te mai vedea cu ăla, iar Cristina să bem ceaiuri, văzuse Moscova la cinema, că ai noştri dau Păpuşa, după bulgari, iar ăia Sorel şi fiul, după noi.
All right, amândouă pe drum, nu mai dădeaţi voi telefon, bun serele. Mă întorc la postpronume. Retire sa candidature. Abhi. Ciumete la Găeşti. Le cotidien petit-bourgeois La liberte, editorul, Gabin trei zile. Limba vorbeşte singură, se vorbeşte, miliardară limbuţie, les enfants du coeur/choeur, de-acolo vii, cu întârzierea ecoului. Termine sa chute (a Wall-Street).
Întâi mama, apoi fiica, prânz-conservă (sardină), coniac albanez, somn. La Londra, zona gării somn-sex-gazdă-battle-horse-gun, ca troiţe, apel, conferinţă Zoe-Vera, se pişă – pişă-te, cum poate spune asta, un pletos ca de navă, un pat gol, un corp mignon, faţa nu i-o ştiu, cameră, curte, ce eşti, domnule, îmbrăcat aşa, ani în alte ţări, şi la Roma o perioadă, m-am americanizat fără haine, mi-am pierdut nevasta, uite-o, în puloverul-pardesiu, în care se joacă şi acum cu câinele, dau amănunte de închipuire, visuri la somn (mult), le arată coniacul, păi şi aseară (Fernet, aşa-zis), păi şi înainte, totdeauna.
De zicea şi Cristina să beau un ceai – conversaţia cu ea mi-a influenţat visul, îi spusesem Platagicii că mă interesează literatura schizofrenilor, exacerbarea sincerităţii peste expresie. N-ai astâmpăr, te duci după fie-ta la coada la zahăr, cum i-ai strica şusta. Deci epitalamistul număra sâni, când ea are unul, şi-i cânta dulcele sex pe care el îl privise când o spălase pe spate în baie şi ei nu-i trecuse. Se închide uşa mai greu, vorbe de părăsire în scheunatul căţelului Kastroioti. Câine, nu e apa ta vasele, mama, papa / galul strigă-se abia am văzut-o la cişmea cam aşa şi ea visa, mai sărea, mai scheuna spre şcoli particulare noaptea la lumânare. Dă-mi o ţigară, mi-e rău (nu e la coadă, n-a venit), să nu înnebunesc.
Caută-ţi copila-n beznă – cozile până la gleznă una-n alta noduri octe de-am vedea în astă nocte din latină opt spre şapte mitocane peste fapte. Nu ştiu ce hartă voiam să văd, fizică, munţi, accese. Nicio grijă de duşman omorât acum un an zece ani pe urdu al îndrăgitului ghazal voi eraţi pe litere dar acum demitere arşiţe nocturne-n zeruri neîntoarse nici în ceruri adormindu-vă molohii argintari din antiohii haz de trilobată cană strecurată vitomană i-a fost rău şi a stat jos cu halviţa pân la os. De două ori v-aţi pierdut azi una de alta, acum de mine, vă uitaţi la In the heat of night, mafie, droguri, octopod, e ca salamandra, aruncase Alexandra.
mă-sa, lasă, înţelegem, aşa, înţelegi numai tu, pură ambiţie, ba şi-l gustaţi pe Sydney, l-aţi mai, chiar în poziţia asta, obraz less şi eu mă atac ca-n vremurile bune, Roma, nu – la Palermo nu m-aş fi dus la film nici fugind de mafie ori de capucini, s-aud că Sciascia nu-şi văzuse I mafiosi (tot de frică? neavând nici timp). Tamil Tiggers. Left breast was removed. She has undergone an operation for breast cancer.
Pinguinii unii-n alţii, minus 89 grade. Nu vă mai afum şi eu, chiar crăpând de ciudă-ciumă, compliment şi gelozia asta, dar suntem aşa săraci că nici păcate nu mai putem avea, mâini şi tălpi reci, somn greu, plictis scriitor, superficialităţi cu nemiluita, dinadins. Amândouă peste praful lecturii (un cucui în omoplatul stâng al capului). Îţi sparg ochelarii cu talpa. Te uitai aşa. Cu ură? Nu. Ce căutaţi peste mine? Fata a vărsat sarea. Plapuma în mijlocul casei, nu pot s-o ridic, să mor eu că nu, şi eu să mor, noi ne-am uitat la film, vrei atmosferă de ceartă, nu, sunt jignit, voiam să văd filmul ăla, credeam că eşti mai înţelept, bagi cuţitul în mine, ai văzut tu? Când vei vedea să zici că am băgat cuţitul în tatăl meu, pe-aici ne despărţisem înainte de atmosferă, atunci cucuiul.
Doamna Medianu, pe stradă, a văzut lâna, că vrea şi ea, se ducea la dirijorul de la casa armatei, că a fost colegă cu mama ei, adevărat, bătrânii se mai caută, pe după morţi, în aburii auzirii, am fost toată ziua cu caietul ăsta, de-aia mă interesa filmul italian, că numai o oră şi cinci minute, mă uit la unguresc, n-a început, multiplicitatea tatălui, ţi-ai luat-o? Du-te şi te culcă… Ai auzit ce-a zis? Du-te şi împac-o, aseară iar a zis, ce-o să fiu eu, măturătoare, să pui mâna pe mătură, spune-i c-am vărsat sarea şi sunt amărât, că iar ceartă, o pun, dacă vine, tocmai am terminat, ce-ai, tată, cu fata de zici contra ei, la film, că p-ăla l-a văzut, numără de două ori când a zis să-l vadă p-ălălalt, te rog să zici ce-a zis tata, ia vezi şi tu cum te porţi, cum poţi să-ţi închipui că părinţii nu te iubesc, mă crede c-am umblat eu pe străzi să agăţ, eşti proastă la cap, nici în gând, de trei zile numai aşa îmi zice, veniseţi cu căţelul, uite, e negru, Malentendue, zăpăcit, vom continua, se lăuda că-i revine gastrita, pe tema serii, ulciorul gata, pierdută legitimaţia, recumpărată aseară, întârziase cu Vali şi Gabi, o ţine pe înfăinatele, tot ea, tot ele, ele dau şi ele se vaită, au explicaţii, cam greu, m-ai căutat în geantă, te uiţi urât, mă uit cum sunt, eşti frumoasă. Se cheamă o zi. Pe aproape, miezul nopţii.
Ce-mpăcare Pogany, toţi trei îl văzusem aproape uitând Octopodul. Lili, Andrei, trei ani, zi pioneză, bag-o-n cur şi ia viteză, eşti deştept? nu, vezi că ai zis nu? dar n-am zis da. The Adventurers. Ionuţ a primit o scrisoare şi o poezie de la Brenda, şarpe-Babel for Ion, ăsta e excitat, spre pagina 300 Robbins îl face pe Robert de Coyne, nu-i spun Platei, că n-aş mai citi, ea pleacă la tv, un flash, nu citi, că mai am treabă, Popaye marinarul, hai şi tu, nu, câinele se uită pe fereastră, două mâini de femeie mică şi ne duci prin viaţă, too many poets and translators in a little island, a better look to „the”s and „a”s, to repproached cocks, as phonney or funny, as you like it, sunt obosită, parcă am muncit la Tib.
Blestemată modernitate zburată când peste eternul suflet popular, ciupindu-i semne de vărsat, dacă, nici individualizări ori freudizări nemaisclipind mitul înrădăcinat cu explozii de tăcere în câte un singur cuvânt. Acum şi chinul de-şi vâslea marea norilor în mâna condeieră a copistului de traduceri întru cereasca mâzgă a obedienţei din veac, o nebunie, oricare, şi tot pe îmbălsămătorul stârv cazi a-ţi regăsi promisa prohodire. Fraze de plecarea ta, a gazdă, să nu se supere supăratele, no glory but life of our own. Şi se va face trei. Duduile îi mirososeră bine şi fetei anti-gutui.
Mai că nu te mai aştept ascultare pe nedrept versul prins în gheara cheii slavizându-se yankeyi francul pe cărări de stei tropic strigi a dumneaei junglă neelefantină creolinei pe făină forma nu ţi-ai lăuda-o putrezindă în Macao cu ficatul pe cuţit nici acasă n-ai murit latră cu femei vedere vremuirii pe mânere biscuit la fit în dinţi râdeţi inimi fără minţi strecurate vârfuri cranii pătrăţindu-vă a Spanii.
Everything in America was sweet. Te depresează vremea. Altfel e o tomnă frumoasă, în Europa au fost furtuni, au murit oameni. Fata s-a legat la stângul, de-aia se vărsase sarea, ştiu. Ai dat pe jos şi cutia cu medicamente, tu-i mama mă-sii. Doctoriţa, că să n-o muşte câinele. Nu vine apa caldă, altă depresie, nu ştii ce ai că-ţi vine să plângi, lângă Metalurgiei nu ştiu dacă mai exist at all, ai zis 5, lângă Patria. Îmi vine să mă spânzur, să m-arunc de pe bloc, ultima sută, atunci cheltuială, gândeşte-te, nu mai ştiu, aşa însurătorile, fiecare după zestre, cam evreieşte, după autor, şi se plictisise, nu era obosit, a plecat la bar, nu să se culce, cum îi ordonase Anna, acolo dă de Caroline, pe-aici numai personajele ştiute, pardosit cu previzibilităţi tot cursul, spre fitingul în orice loc, pe comparaţii dintre o lume şi cealaltă.
Unde-ai zis, fată, că ai zis că mai ai, am găsit, lasă, ăsta ţipase că frige boramidul, scăparăm de culcare, mă îmbiase numai pe mine „with lackadaisical eyes”. Să mă duc cu ăsta afară? Du-te, fata nu se duse, normal că nu, şi apa asta nu mai vine, futu-le neamul lor, Jane îşi râcâie cuşca, ce-o fi făcut cu cotorul de gutuie mizdrit de mine cu plăcere, ăia-şi vopsesc maşina, fără a merge cu ea, niciun strop de apă, şi frig, ce-am vrut,a, da, îţi povestisem repezeala descrierii războiului, unele conturi rămânând bancherilor şi statului, cuvinte critice pentru halva, ce prost o fac ăştia, degeaba Major for the arms, cam multe întâlniri, ce-or fi aranjând după atâtea paravane şi înfometări, de fapt eu n-oi fi vrând halva, ca să-mi rămână gustul de gutuie pe mişcarea ficatului. Ăsta nu ştie să se cace, se duce peste frunze şi vreascuri şi-i rămâne lipit, hai să spălăm băiatul.
Când nu se mai juca Hagi Tudose, acasă, copilaş cu urcioraş, şi în ureche boramid, vezi gălbenelele, Mitrică. Sâmbătă, Diavolul şi Bunul Dumnezeu, atunci şi balul bobocilor columbieni. N-a venit, te-a sunat că mai stă. Asculţi radio şi faci fişe dumbrăvi-roşii, cu ochiul umflat, fusese cald, altfel. Du-te şi te rade şi apoi stăm de vorbă. A murit inginerul Stoicescu, nu-s bani de îngropăciune, nevastă-sa nu lucrase, să strângem. Să mă uit la ceas, arată altă oră. Cu Cristina discutasem Catch 22, dar şi Red Gap cu Charles Laughton şi Mary Boland – van Eyck, preferat, pe negativ. Rat şi Anna, cataleptici între rafturi. Cireşii, stejăreii cu colţari, mecanica fină inspirându-se din plante, radarul din insecte. De când vreau să termin Răzvan şi Vidra, dar am fost ocupată cu Albert. Ce-mi stă Platagica aia, nu-mi vine. Iran, mamă, pe platformă bombardându-te în ciornă, prin perdea încovorată fereşte poet o fată. Robb – Irma used to have nightmares about giving a party at which no one spoke. (427)
Hotel Negresco. Şi pe la opt trezirea. De-aş rămâne director acasă. Nici la unguri la prânz. Curând sau imediat, la o greşeală mă arestează, cu păpica, şi aici îşi tăiase burta. N-a stat de vorbă, de la abator la Reşiţa, a citit la fereastră, eu, în stânga ei, coborâm? da, zis şi făcut, nu mai citea, pe stradă nu fumase, vreme doborâtoare, că de ce-am lăsat fata la şcoală dacă era bolnavă, păi, lecţiile, te-ai şi dus cu căţelul, ţi-oi lăsa cartea, era doctoriţa catarală – inflamaţia – răceala – urechii, arăţi-bine-merci-ştiu-cum-arăt. Electromagnetica face telefoane cu claviatură, le depanează singură, cei de la telefoane nefiind instruiţi.
Finished ardeii cu orez, mâncarea de gutui, macroul – n-aţi venit să declaraţi cornul caprei cel roşu, impresionate de sughiţul teatrului meu. În loc de alcool şi mâncare, zvonuri cu nişte informaţii. A nu te mai concentra, mai multe subconştienturi. Numai pizzeria Bratu în picioare, jos şi minele cu firmă. Scrisoare la Hanovra. Gardeazabal – scandalul şi explicaţiile ar fi venit din partea duşmanilor miracolelor. (294) „N-am mai avut răbdare şi v-am adus miracolele”.
Nu se informează, a fost soţul meu în Bulgaria, nu le poţi muta pe nicio scenă ori te-ar lua la bătaie, aşa, îţi povestesc videocasete văzute în alte vizite, cine-şi permite colorul, noi nici nu ne gândim, numai eu supă cu fidea, toţi trei varză (Gabi plecase), apoi vin fiert cu lemne, cuie, zisese Cristina. Luaţi voi trei bilete la teatru, să merg şi eu. Preţăluiesc în sufragerie textilele. M-aş uita la bilete. Numai literatura de senzaţie. V-or fi rămas şarlotele pentru după balul puberilor. Du-te la teatru, poate îţi vine o idee, ulei, băiat, trebuie să plătim, vai, ce frumos e ăsta, mă-mbolnăvesc, Lenuş, la prima ocazie, Dan va avea o victorie la şah, să punem bani la ciorap, femeilea astea, nouă ne-ar părea bine, Nana e o fată atât de bună, discută mărgeluţele, ai putea să pui cocoloaşe din ăsta, i-a căzut ochii pe ăla roz, o mie cinsute nu e mult.
Uite că se vede prin cusături, du-te de te-mbracă. Porumbei, tei în scuturare. Alb cu gri, las’ că-i vine băiatului foarte bine, la toţi trei le vine, e păcat, aşa un pulover frumos, da, dar iei un ban, noi, acuma, ne-am băgat la altă lână, groasă, dacă vreţi să-mi luaţi şi mie un kilogram. E mai mare numai cu un an? La balul ăsta, să-i fi văzut ce drăguţi erau, ne-a luat dracu’, ne pocim după copii, bravo că te îmbraci, să mai verific biletele, uite, Rodica, ce bine lucrez cu andrelele astea, aici cinci, am şi şase, să termin puloverul ăla, s-a făcut frig, le faci cu model, ce desfrâu de detalii, papagalul se strigă Jane de mama focului, mai adineauri, deci teiul îngălbeneşte înaintea plopului, n-am cu ce s-o învelesc pe fata asta, m-am făcut eu cu pantofii tăi, să-ţi ştergi pantofii, cum nu poa’ să meargă când eu pot să merg cu ei, sunt perfecţi, cu un picior mai înalţi aici, am spălat un balcon de rufe, uite ce mâini am, universal nu miroase foarte frumos, vezi-ţi de treabă, m-am spălat pe cap să-mi stea şi mie părul, să nu-mi stea lipit, nu era jegos da’ dorm cu două căciuli, maxitaxi la Teatrul Mic, dau atâţia bani, troleibuzul, metroul şi pe jos, ce operaţii au doamnele astea două, de nu li s-or fi atrăgând, la telefon eram mai curtezani, pe Vio, au, Muno, amor cu morţii, dragostea mâinii cu mănuşa moartă, tu ai scris asta? Aş noi, Europa de asfinţit, nu se prea înţelege, dar curge frumos, (prins), e jurnal, mă gândeam la o piesă, ne ducem la teatru, tocmai plecam, n-ai fi vrut, picioarele, Unirii-Universităţii-Zazie, de mâine, alţi codri de-ntuneric, sub streaşina Manuc – Biserica Domnească, devreme, ocol, cârciumi-nunţi, prin tinereţe ce mai vibram ca de-o feerie printre casele astea acum depresa(n)te, iederă rară comentată, absenţi arborii pe Victoriei (ulcerul doctoriţei omonime), tineri la uşă, să-le vindem, le vând eu, ai zis, o bătrână şi un moş alături, ea era şi cu cuplul de nepoţi, am revenit pe aceeaşi cale, la Big blocaj, mere (nu se mai vindeau înainte de 7, ora închiderii), creţeşti pipernicite de la un ţăran (uite-atâta sunt la careva mai încolo – dacă sunt mai bune ca astea îmi tai gâtul; eu îl credeam, tu, nu, la dus îţi povestisem din strigoii şi identificările lui Muno).
Curând a venit fata de la bal, mişto, regină, povestirea ţi-a făcut-o ţie. Care distrugeţi sateliţii, mie-mi spune frumos cum e îmbrăcată, cât de flamboaiantă ar fi vrut-o, copac? Nu vii la teleenciclopedie? ce cald m-a întrebat. Ne-om uita la ce film(e). Măcar atât de-ar scrie: am fost la balul bobocilor filologi, la Casa de cultură a studenţilor. Cu Dan (el şi-a întâlnit două foste colege – Ioana mai lipsea, cow-girl de câţiva ani). Berbecii amurgului depresaţi, mai bună atmosferă cu picioarele rupte. Algas de aguas, ochi Pogany de tragia (tristis-volubilis). Scurtimea zilelor, versurilor de-o sinucidere proză (nu te voi uita citind prin caiet plecarea), admite nescrisa prozodie, arme chineze de un miliard anual iranienilor.
A visat că noi trei urmăream bandiţi, prindeam câte zece şi continuam (ce să visezi „cu filmele astea”?) Mare-sfânt-bun, adjectivări Ştefan. Îţi place galbenul frunzelor? Îi place şi câinelui, tocmai se uită, a rupt plasa de ţânţari să scoată nasul, se uită după pisică, nu-l pui în jurnal, nici pe noi, foarte bine, balul da, eu, numai vorbele voastre. Merge şi mama la tataia la spital, căutăm mere. Dacă ai sta fără breton pe frunte, n-ai face aşa mulţi iubi, de ce? Pentru că îngraşă, te duci şi dai cu talc şi cu spirt, ia uite câtu era, ăleu, păi, ce se-ntâmplă dacă-i scoţi p-ăia mari? rămân găurele, tu singură, n-am unghii, stai puţin să-ţi scot păduchii din cap, oarece mătreaţă, că până acum n-aveam, stai, că se vede urât, l-am scos, lasă-mă să-l iau, mai unul, şi p-ăsta de pe gât, nu fi fraieră, lasă-mă să-mi beau cafeaua, ia uite cum curge părul de pe ea, un coc, poney tail, pe urmă tot tu zici, spic, şi mi-o prinzi şi cu clema aia, împingi geamul să te vezi, mama a prins de unde venea eclipsa, de afară, prin spărtură, l-am ochit p-ăla alb, coşul, m-am băgat în aragaz, bă, mai cu milă, picioarele pe sub masă, americăneşte, o faci în două şi mai faci o coadă, nu mai plescăi în ureche că te duc eu la pisică imediat să te zgârie.
Mi-a spus tata că vorbea-n numele lu’ Mări, dacă s-au supărat, nu mai vin la televizor, i-auzi-o, pe Mări, poc radioul, ce faci, tată, bine, mamă, nu era vocea ei? Vecinii pe la maşini şi copiii pe lângă, o răcoare solară-autumnală, n-au fost gutui multe, iarnă uşoară, sunteţi aventurier, dom’ director, piovra Z, pune-mi şi mie ciubucul, păi ai, beau cu altă inimă când e plin, gata? Tuşeşte Plata, mai dă acolo, pă peste tot, căldarea trebuie dusă, mai vrei? nu sunt de acord, stau şi-mi pierd vremea după curul tău, cine te pune? Păi ce ciubuc, tată, că ţi l-ai pus, s-a scos, nu stă părul, de ce-ai zis, nu ţi-am zis că nu-ţi stă? De coadă am zis, e prea scurt, dă-l mai jos, nu-l dau, mă, ia uite, ia uite cum mă leagă, ca pe hoţii de cai, da’ aici e împletită, aici despletită, nu-mi place, că aici e poney tail, mi-ai luat locul, stai ca o plăcintă întinsă, eşti frumoasă ca din cur scoasă (pe scaun s-a aşezat Felix), sictir, dă şi mie o ţigară că-mi ia ăsta locul, fie-ta, fir’aţi voi de apucători, fă-ţi lecţiile sau du-te la tataia, adă peria să-l perii pe Bulică, pe urmă dau prin păr, şi ce dacă, ia penseta şi mai smulgeţi sprâncene, n-au crescut, atunci ad-o peria, lasă-ţi mustaţa acolo că din ce-ţi smulgi de-aia creşte mai des, ai apă oxigenată? nu, a zis Cristina că-i cere lui Ada, văd eu care se face oxigenată, Doina, mai bine un pufuşor decât să-ţi crească ditamai mustaţa, la Liliana e altceva, sper să-ţi mai pice după pubertate, abia acuma se fixează sexul la copii, glandele, bretonul ăsta e chiar tâmpit, uite cum arată, renunţă şi-ţi stă şi mai bine, cum să-mi stea, cu toţi coşii ăia, acesta se poate numi breton? mie nu-mi zice nimc, le zice celorlalte cu breton, da’ ce-nseamnă bretonul ăsta? nu-nseamnă nimic, ce faci cu cuţitul, n-ai voie să-l bagi în gură, un dinte, te bat de nu te vezi, să-ţi întorci genele, ce idee, să scoţi ceva dintre dinţi, hm,ţi-ai tăiat limba? ha, ha, Bulică, şi tata scrie acolo, îl doare mâna, uită-te la ea cum se prosteşte, du-te, fă, de-aci, că te trimit la tataia pe urmă, n-am nici scrumieră, n-am nimic, ce e aia, ha, ha, ca-n copilăria ta, scrii tot, s-a dat sângele din gingie, dacă ai băgat cuţitu-n ea, du-te şi te spală pe dinţi, ce idee, ai plecat, scrum pe verso, tutun-cuişor-lemn, o sole mio periind pe Bulică, stai-stai să facă mama pe băiat frumos, of, nu poate, ochi de-ai treilea, trişti că plecasei, altfel cu toţi trei, sub perie, cine ştie, şi de mai multe ori, apa paşii, roluri pe tăcute, măi etc., am un dinte galben, ăsta care a ieşit în afară e galben, trebuie mers la Bădulescu, trei plombe jos, acum îmi analizez dantura, şi două sus, două şi cu trei fac cinci, mamă, am auzit că plombele se pot da cu alb pe deasupra, depinde de dinţi, măsele, adu-mi şi mie o foarfecă (a sărit), hopa, a(m) văzut ceva, uite, vezi tată, cum pierde ea vremea, gata, am plecat, am vrut doar să-i servesc piesa lui tata, lasă că vă solicit şi eu, şi această piesă, să nu-mi iei subiectul, că ţi-am servit-o, pe tavă, pa, am plecat, trânteşte uşa, revine ea, tu perii mai în ritm, ăsta stă drept, îl descânţi, amplificată joaca de afară, exclamaţiile, totonelu’ meu etc., băiatu’ meu ăla frumosu’ de el, vreau să te ridici, aşa, stai aicea, nu pleca, nu pleca, stai, mă, cotarlă, mă, i-ai dat cu soluţie de purici, cu ce s-o fi ocupând fie-ta, că o fi ceasul, merele-alea creţeşti sunt viermănoase, după ce că te scarpin (în mod) gratuit, telefonul, da, pieptănam căţelul, la patru? Dragă, eram acasă încă, abia la cinci am plecat, nu sună, a fost, foarte frumos, nu, Mări n-a fost, da, trebuie să fie Felicia.
Pariurile se fac pentru cei ce le pierd, dacă mă duc la Londra, ţi-aduc ceva, păi cum să-mi aduceţi dacă pierdeţi, păi pierderea e plecarea, ziarul de azi, nu, cu ăsta am bătut câinele, voi vă faceţi altă piesă acolo, repovestiţi balul (eu n-am auzit nici prima oară, Visconti), l-a pus să facă declaraţie de dragoste, îngenunchease, Jiri a plâns că n-a fost ales mister, aşa e el, mai sensibil, Gladis în loc de Gleadis Istrate, născută-n Cuba, iar circuite întrerupte, să n-ai ce-ţi mai spune, să-l inviţi tu pe Ionuţ la o canastă, m-ar aranja să vină să-i dau blugii şi să-ţi aducă reiaţii, uite ce cordon frumus îmi fac eu, nu ţi-am băut nechezolul, dai o mătură prin casă sau dau eu, tată, de unde avem noi măslinele astea, de la Haridwar, oleleu, aia pe geamul ăla ce se mişcă ce e, nu se mişcă, ba se mişcă, e o gărgăriţă, stai, fă, neroado, pisica-pisica, ai zis că tragi o mătură, o sole mio, apa curge, ăla are vreo scrisoare de tradus, dacă vine aia trebuie să spăl şi pe jos, mamă, trebuie să-i duc lui Lenuş cureaua, păi să-i duci şi discul, ia-ţi paietele de pe masă, îmi trebuie masa, vreau să lucrez acolo, (amândoua) unde sunt linguriţele, pardon de întrebarea indiscretă, una aici, una aici, una dincolo, mi-ai adus ceasul, eu cred că nechezolul ăsta n-are niciun pic de cafea.
Băuse sodă caustică de culoarea mustului. Ne ţinea minte de-acum 22 de ani, eu cu părul creţ, Nansi fără. Poate coana Tudoriţa, moartă. Aunty Caty avea musafiri. Fina nu-mi stătuse pe genunchi, gabarit. Să-mi fi lăsat bagajul în staţie, bagajul adulterului. Cine-şi mai poate ţine nervii, cine Dumnezeu. Ţi-a spus Mări că s-a întâlnit la Muzeul Satului cu taică-său, a vorbit şi maică-sa cu el, i-a spus, asta e, atât, iar Mări, că mai demult era frumos şi ce urât era acum. Şi ce mai lăudase Dumbrava spre Mogoşoaia. Nu s-a ţinut biroul senatului, small matter. Aveam scrisori, vreo patruzeci, de la soldaţi, am ajuns pe Metalurgiei, să fie al dracului, că nu era gagica-n spate şi-n sacoşă n-avea coniac, hârtia e hârtie, oricâtă sinucidere scrisă, salutăm adulterii adulterelor.
Îi lăsasem lui Virgil N. Constantinescu The adventures, to intention of the half-gipsy, când, Marcel Roşculeţ, ce-a zis Cioculescu de el, dacă nu-s gelos, dacism ingineresc, inginerism dacist, una din două Thais, Pompei abia la 70 de ani profesor a cause de David Emanuel (de trei mii de ani evreii conduc Europa). Albul caietului nu-mi cere inspiraţie, voci neauzite căutându-şi primul rostitor, nu şi le vor fi citit cu voce tare moştenitorii, scrisuri în căutare de rostire, călătorie spre gest, strigăte tăcute, pe-o regie în paranteză, jumătatea de ţigan (jumătatea cealaltă, agent diplomatic?)
Ce bestial eşti! Mama unei fetiţe îi spune să dea cu aspiratorul. Aia mică nu ştia cum se dă cu aspiratorul. Mama i-a spus, cât păr ai luat de pe mochetă, atâta să-ţi crească acolo. Şi peste vroe zece ani fetiţa a văzut că începe să-i crească acolo păr aşa că s-a dus la doctor şi i-a spus că ea a fost blestemată şi că, în fine, ce să facă. Şi doctorul a zis că e ceva normal, că şi el are, ce dracu’, nu pricepe? Nu pricepea, aşa că doctorul i-a arătat că şi el are şi fata a zis, vai, domnule doctor, d-voastră a ţi fost şi mai blestemat, v-a crescut cu furtunul de la aspirator.
Auzi, mă! i-ai fumat ţigara („spiţul”) lui Rodica (sau Rodicăi mai literar). Acum vedeţi care era „ambition on his life”. Mai bine aţi citi Gabriel Liiceanu (eventual C. Noica). „Poponarii ăia, nu? Mamă, ce bestial eşti când citeşti! Îţi tot mângâi părul (doar, doar oi mai muta păduchii de pe unde stau* /* scuzaţi!** / **… dar ăsta-i adevărul*** / ***… neadevărat). Las-o, mă pe Platagica să plece la treburi să spele, să naiba ştie ce mai face. Îl chema Draci. Ce nume bestial! Să treci şi tu pe bulevardul Peace Day să-ţi iei reviste de-alea bestiale să vezi şi tu ce mai fac sportivele noastre pe la Rotterdam. Opreşte!
For ever and a day sau cam aşa ceva. N-aş putea să ascult pe cineva care vorbeşte în prostie ceva ce nu înţeleg (pe dracu! Te ascult de o oră şi mă simt „oandăful”). Ai îmbătrânit! Nu mai poţi să dai sfaturi. Deşi bătrânii dau sfaturi. Nu, n-ai îmbătrânit. Cică când oi ajunge eu ministră… Vai de capul tău (ăla cu fără păduchi). Auzi la Platagica: că-ţi stric caietul. Da, am profesoară bună de română. Să vezi ce bestial vorbeşte: de la fiecare cuvânt zice numai primele litere. Şi zi aşa! De un copil care trebuie să pice. Pa! Am zburat! Somn uşor! O pup pe Nana, şi spune-i că o iau la bal şi goală dacă vrea să vie, ciao, Nana!
––––––––
Dr. George ANCA
București
7 iulie 2019