MIHAI EMINESCU
LUCEAFĂRUL
Divyagrahah
Gitagovinda de Jayadeva (secolul 12), poem liric în 12 capitole / 24 cânturi, dramatizează iubirea dintre Krishna (incarnat în Govinda/Văcar) și Radha, realizarea erotică a lui Dumnezeu, cf Cântarea cântărilor. Versiunea noastră a început ca o transeufonie silabă cu silabă din sanscrită în română, devenind, din ce în ce, dhvani, prefăcând rasa (sunet/sentiment) în dhvani (sugestie/fantezie). Gitagovinda în românește este simetrică versiunii sanscrite a Luceafărului de Mihai Eminescu, semnată de Urmila Rani Trikha în Latinitas, 1983, Delhi, la o sută de ani de la publicarea originalului.
JAYADEVA
GITAGOVINDA
Cântecul Văcarului
i adornic Damodara
nourii drumuri irump în divin văzduh tamarinzii înnegură codrul
nocturnu-i dor mirele neîndura-va Radha-n sălaş de nu-i curmi văpaia
astfel cum Nanda-ndrituie şi calea-n înconjur prin crâng ascunde urma
Radhei cu Madhava-n hârjoană pe malul Yamunei cunună baia
voci de adeverite cuvinte cântă inima-mi
Padmavati plecăciune grăiască arta
de Sri şi Vasudeva îndrăgindu-se cântul
acesta creat de Jayadeva bard împărat
Dacă Hari răsare-n suflet mană
dacă alesuri-culesuri vă răscoală
măsuraţi dar melosul cântându-vă lin
dorul plin cum cu Jayadeva sărbătorim
voce pâlpâitoare-i Umapatidhara sudura de grai o
ştie numai Jayadeva fie Sarana de laudă dur duruind
starea de dor prima oară-i fără pereche acharya Govardhana
în psalmodie vers vestit e Srutidhara Dhyoi ca un crai poet
cântecul 1
prin apele de prăpăd şi jale purtat-ai vedele
viteaz neînvins prefăcut într-o luntre
Keshava întrupat în peşte salve domn lumii Hare
cu terra în spinare tăvălită împărăteşte
darnică-n greabăn de chin sacrei atlasişti
Keshava întrupat în ţestoasă salve domn lumii Hare
scoarţa terestră atârnă în vârf de corn tăvălugă
şi sus în palancă de lună nimicnică
Keshava întrupat în bour salve domn lumii Hare
suavul lotus al mâinii cu o noiţă în unghie
taie pe Hiranyakashsipu precum o albină
Keshava întrupat în antropo-leu salve domn lumii Hare
cela ce-ai şi viclenit pe Bali to gnom de duh
picior cu unghii izvor de agheazmă-n geana umană
Keshava întrupat în gnom salve domn lumii Hare
ksatrya râu de sânge planeta apă
spasme apasă smintită viaţă adapă
Keshava întrupat în Bhirgu cel mare salve domn lumii Hare
victorios ridicaşi coroane drept jertfă-n altaruri
de pe zece ţeste pe placul zeilor de tărâmuri
Keshava întrupat în Rama salve domn lumii Haree
lăsând în urmă jertfa ah întru sruti predicată
de a se tăia vite o tu suflet de frate
Keshava întrupat în Buddha salve domn lumii Hare
măcelărind întuneric de hoarde hăulitoare
tună cometa ori şi mai amarnic paloşul tău
Keshava întrupat în Kalki salve domn lumii Hare
vedele-ai liberat Gea o ai purtat globul l-ai strămutat
pe demon l-ai tocat pe Bali l-ai înşelat ksatriya ai dezarmat
pe Paulastya l-ai biruit plugul l-ai ocolit blândeţe ai răspândit
hoade ai pecetluit ţie Krishna-n zece trupuri creat
cântecul 2
tihnit pe rotocolul sânului Kamalei încercelatule
încununat de dumbravă salve salve doamne Hare
diamant ţi-e aurora zorile tu lumii candela
munilor lebădă pe Manasa salve salve doamne Hare
Kaiya balaurul veninos l-ai învins mântuitorule
clanului lotus Yadu zeu de zi salve salve doamne Hare
Madhu Mura Naraka învinsu-i-ai pe Garuda zburătorule
izvorule de jocuri divine salve salve doamne Hare
cu gene petale de lotus vieţii liniştitorule
temei treimilor lumilor salve salve doamne Hare
fiicei lui Janaka veşmânt lui Duşana mormântul
strămutător de smânte zece gâturi salve salve doamne Hare
frumos cum abia nourul tânăr tu purtând mandara
sri-ei duh lumii cocoară salve salve doamne Hare
ţie plecându-ne inima viem îmbunează
preaîndestulează mireni salve salve doamne Hare
sri Jayadeva bardul vă dăruie supramundană
mângâiere pohvala în cânt salve salve doamne Hare
ale Padmei ţâţe îmbrăţişate pieptu-i leagă-n
corzi purpurii suduitorului lui Madhu
învâltorat de roua împreunării fulgurânde
învederat amor împărtăşiţi-i primăvara
suava vasanti în floare ea aleargă în codru la izvorul
tremurând-o de dorul adoratului Krishna tulburându-l
mintea fierbinte de febra trupului răsculat
pe când Radhei cu foc o surată acestea-i strcoară
cântecul 3
când lujere de merişor lent se apleacă la adierea vântului dinspre Malaya
când adăpostul din silvă se-nsalvă de cucuială şi zumzet de albine
în primăvara dragostei acum Hari joacă june păstoriţe negrăită-i durerea înamoraţilor departe
gemânde muierile celor pe drum îşi ies din minţi de doruri
şi crâng de mimoze bakula florile murmură de-ale albinelor roiuri
ard în verzi ghirlănzi tamarinzii răpiţi de odoarea de mosc
şi june piepturi crengile de kimsuka zgârie asemeni unghiilor lui Amor
precum sceptrul lui Eros pistilul de kesara răsare miruit
întru purpuria pâlnie de patala ca un stup de miere săgetătoare
la vederea hârjoanei pereche fragezi lăstari de karuna râd alb
zarişti şi inima în deşertînamorată lănci de ketaka le sparg
madhavika aromitoare şi frageda malati împletindu-se
nici munii nu mai pasă ce-i tânăr dintru sine zornic lăsându-se
iederi de atimukta zdrumică ram de mango înmugurind dezmugurind
pădurea Vrindavana se primeneşte în apele Yamunei la poalele-i juruind
sri Jayadeva în haric psalmradiant la picioarele lui Hari
adevereşte pădurea în primăvara amorului răpindu-i tării
vântul ănmiresmează pădurea zvânturând polenul
dezbobocitelor lăstărişuri de iasomie
alb duh de dor mugurii de ketaki respiră
presărând cu săgeţi nepereche rănile inimii
celor singuri cuc le vâjâie urechile când pe lăstari de mango
cucii cucuie cu cu cu albinele cum se îmbată cu miere
zilele petrec pe cărări în întortocheat suflet-răsuflet
perpetuat de imaginara minţii însămânţare
înec şi cutremur de înamorare
în îmbrăţişările păstoriţelor
duşmanul lui Mura aprig înfruntă vezi
scumpă surată şi iar spuse către Radhaika
cântecul 4
cunună de codru de laur veşmânt auriu pe-azurul trupului uns cu santal
cercei clinchetând în joacă pe obrajii surâzători
Hari între muieri semene veselelor vestale petrece
pe ţâţele barbare în braţe îl frânge pe Hari năpraznică
văvăriţa cuiva îl strânge cu ţipăt de voluptate strigându-l
alta lasciv lunecând laolaltă cu ocheadele-i fermecătoare
înmărmurită se uită spe a lui Madhusudana faţă de lotus
alta pulpoasă se apropie să-i spună la ureche ceva
chiar un sărut năzdrăvan răsplătit cu onoare
alta în călduri pe malul Yamunei cu apele lent curgătoare
cu mână forte îl dezveşmântă de mantă-ntre trestii
în dulce undă de flaut valuri de voaluri aplaudă sunându-şi brăţările
în horă răsare o căprioară de fată în lauda lui Hari a dansa
îmbrăţişează pe una sărută pe alta cu a treia se îmreună prădalnic
zăreşte fermecat surâzând o şi mai răpitoare frumuseţe şi vama o ia
sri Jayadeva rosteşte în psalmii-i ale lui Keshava ascunse nuntiri
venerate în Vrindavana de-o lume îmbucurându-vă sufletul
neam de neam om de om binecunoscându-se întru dragostea-i primăvara
primăvara dragostei întrupată în fragedul lotus noptatic
îmbrăţişat de mândrele din Vraja fără oprelişte
precum erosul încarnat surată horeşte Hari primăvara
vântul de santal se zbuciumă a se scălda în zăpezi parcă de şerpii
scorburilor împins dinspre munţii Sri-Khanda spre muntele munţilor
zăpăcite de vria smicelelor unduind în vârfurile de mango
culminante cucuieli kuhu-kuhu umplu văzduhul îndulcindu-l
faţă la faţă cu sprâncenatele văcăriţe învârtejite la vama amorului
oarbă de dor îl sărută cu foc nebună îmbrăţişându-l Radha
zicându-i chipurile drept laudă cântării-i ai gură de-ambrozie
întru răpitoru-i blând surâs dat fie-vă Hari a vă apăra
ii silnic Keshava
sihastră prin sihlă Radha cât tot altele jinduie Hari
geloasă nemailuceafăr a luat-o razna oriîncotro
prea întristatăprintr-un crâng năzărindîntre cercuri
de bâzâitoare albine în zbor după miere către surat-i rosti
cântecu 5
îndulcitoru-i flaut murmură zvonuri mieroase ca nectarul buzei
cercelul îi lunecă spre ochi jucând de-a valma la a capului mişcare
amar mi-aduc aminte de Hari în hora nupţială vesel cum se drăgosti
ochi de lună rotea păunul coroanei coperindu-i pletele
trupu-i drag de nor de bură curcubee fără de număr îl înveşteau
ar săruta-ntr-una gura măritatelor păstoriţe pietroase la coapse
surâzătoarea-i buză se-aprinde cu vâlvătaia florii de bandhujiva
în ramurile braţelor lui repezi hălăduiau o mie de june neveste
pe mâini pe genunchi întunericul se topea sub razele perlelor din diadema-i
palidă tremura luna în nori la vederea frunţii lui lucind de tilaka
năpraznic poarta inimii sale cutreiera rotunjimea ţâţelor
nestemat makara împodobindu-i îmbujoraţii obraji
sublim în galbena-i mantă urmat de muni oameni spirite supraspirite
sub splendid kadamba întâlnitu-l-am de Kali nemaispăimântându-mă
tânjind doar după privirea tremurând întru întruchiparea înamorării
psalmul lui Jayadeva poartă dar strălucirea lui Madhuripu înamorat
a lui Hari aducere aminte întru netulburata rugă a rugătorului
cuminte grăiesc negreşit virtuţile-nenumărate
împărtăşindu-le harul fără ceartă îndurătoare văzându-l între
june în neastâmpăr pe Krishna pe Hari a mea vina-i
trupul în vamă de crud amorcă i-l dărui în chin negrăit
cântecul 6
m-am strecurat prin crâng spre tainica odaie el în noapte ascuns stătea
jur împrejur la un semn când a râs cu poftă năpraznică de dragoste
descântă surată pe omorâtorul lui Kesi
cu doru-mi de moarte a veni dumnezeieşte să mă strângă în braţe
m-am sfiit la prima împreunare învăluită în mii de mângâieri
surâsuri fiindu-mi răspunsul când el îmi dezvelea coapsele din mătăsuri
culcându-mă pe pat de fragede ramuri el peste sânu-mi sălăşluia
mângâietoare l-am sărutat cum sorbindu-mi buzele mă îmbrăţişa
somnoroase gene plecam luminată de învăpăiata-i faţă
eram apă el fără răgaz trupu-mi îmbrăţişa beat de patimă
glas blând de kokila-ngânam într-a amorului său tantrică trântă
flori îmi picau din cununa cosiţei zgâriat mi-era sânul de unghia-i fierbinte
brăţările la glezne ding ding clinchetau când el mă pătrundea despătrundea
cingătoarea desprinsă-mi zăngănea el mă despletea şi mă săruta
eram sleită trup şi suflet de voluptate el gene de lotus mijea
neaninată liană mă legănam în şoaptă Maghusudana cu drag mă prindea
psalmul lui Sri Jayadeva cântă setea de-amor a lui Madhuripu în ev neastâmpărată
tânguirea de dor a femeii ciredarului tresalte-vă viaţa-n lumină
duiosul flaut îi scapă din mână cum ochii fug spre văcăriţele
încrengat sprâncenate sudori de-amor îi curg pe obraz şi mă priveşte
nedumerit nectar îi surâde pe faţă ci în pădure înconjurat de codane
mândre din Vraja l-am zărit pe Govinda şi m-a cuprins bucuria
mugurii pocnind în lăstarii primăvăratici de aşoka
vai şi bătaia de vânt dinspre dumbrava din vale mă întristează
nu mă mai fericesc nici florile-n zumzet scandate
de albine peste vârfuri de mango surată
un zâmbet cu tâlc o cosiţă despletită şi ciufulită viţa
delicată a sprâncenelor ţâţa vădită de braţul dinadins dat peste umăr
astfel prelung privind şi tainic la zăpăcitoarele văcăriţe
în gând adânc dorul de ele pieri durerea alinată fie-ţi de Keshava
iii smintit Madhusudana
astfel prins dinainte de dor de samsara duşmanul lui Kamsa o
întronează pe Radha în inima-i părăsind mândrele din Vraja
tânjind pretutindeni după Radhika amarnic săgetat de arc de iubire
în crâng pe malul apei Kalinda-Nandini tânguindu-se se spovedea Madhava
cântecul 7
m-a părăsit văzându-mă înconjurat de femei cu păcat
şi m-am temut s-o opresc şi poate Radha s-a supărat
Hari Hari har nemaivrându-mă a plecat supărată
ce se va face cum îmi va-ntoarce reaua petrecere
la ce bun de acuma lume şi bunuri viaţă şi acareturi
mintea-mi arde într-una de faţa-i cu sprânceana-i abruptă
lotus în vibrare sub aripile albinei zbârnâind deasupra-i
mireasă în inimă aprinşi în împreunare meree
cum aş vâna-o în codru şi de ce plângerea-mi
muiere gingaşă cu inimă durută de-ndoială
de unde neştiindu-ţi urma să te întorc din cale
de te-aş vedea aieve fugărindu-te pretutindeni
de ce nu-mi vii a mi te dărui-n îmbrăţişarea de mainte
ci iartă-mă a doua oară nicicând nu te-oi îndurera
răsari icoană şi muiere mântuindu-mi inima
rostirea lui Jayadeva întru Hari nu pregetă
din Kindubilva pe mare răsărind luna îndrăgostită
port nuderi pe piept nu precum Hara cunună de vipere
petale de kuvalaya pe gât nu beteli de venin
pulbere de santal nu scrum îmi acoperă trupul singur
amor zeu fără trup nu-s Hara crud nu mă mai vâna
nu-ţi rupe săgeata din florile de mango nu-ţi încorda arcul
pentru hârjoană nimicind fără rost o inimă de pripas
amor zeu cuminte cumplit mă săgetează ochii muierii
cu privirii căprii de nici până mai apoi nu-mi recapăt cumpătul
arc lăstarul sprâncenei săgeţi galeşele-i căutături
strună vârful urechii oare armele smerind
lumea de pe lume hărăzitu-s-au zeiţei vii
amor zeu fără trup întru desăvârşirea-ţi
căprui săgetează-mă dar din arcul sprâncenei amara viaţă
joacă-ţi-se struţul cosiţelor cu umbra de-a moartea ca Mara
pe când buza-ţi fierbinte ca poama de bimba aprinde sufletul
muiere tandră mandala sânului tău mă trage pe roată
îmbrăţişarea-i dulce privirile-i sfios tremurătoare
fragedul lotus al gurii revărsând dodia vorbelor ei de nectar
bimba mierie a buzei de jos tot astfel de-mi răscoală sângele minţii
strânşi în samadhi atunci cum de mă răpune durerea îndrăgostiţilor departe
i se surpau de pe creştet cerceii când s-a uitat într-o parte
ci gloatele ibovnicelor sorbeau din izvorul sunetelor de flaut
prelung privea Madhusudana faţa Radhei lună picurând nectar
fie undele adâncilor lui ochi în ev să vă liniştească
iv tandru Madhusudana
pe malul Yamunei unde trist între trestii năpraznic
se frământa lui Madhava îi vorbi a Radhikăi surată
cântecul 8
ea nu mai îngăduie balsam de santal apoi de razele lunii se sperie
venin îi adie pare dinspre colinele Malaya pline de vipere
o Madhava ea sa se apere de dorul tău în gând de tine se anină
ea-şi împlătoşează plăpânda-i inimă cu multe umede foi de lotus
parcă pe tine să te apere de ploaia săgeţilor lui eros
ea împleteşte din ghimpi năsălie culcuş părelnic zburdelor lui Kama
pat de flori împleteşte suflet pentru îmbrăţoşarea ta vama
faţa ei lotus ales lacrimile ochilor o zdrumică
luna mursecată de dintele vârcolacului revărsând amrita
în taină te zugrăveşte cu mosc zeu al amorului şi ţi se închină
închipuindu-te pe makara cu proaspete ramuri de mango în mână
doinindu-te negrăit preaîndepărtatule dinainte a-i apărea
ea suspină şi râde şi amar plânge cu strigăt de dor rătăcind aiurea
la tot pasul îngână Madhava mă prosternez la picioarele tale
chipul de ţi-ai întors şi luna de nectar flăcări pe trupu-mi prăvale
de cântul lui Jayadeva învârte ale inimii voastre horiri
rostiţi şi vorbele suratei junei băciţe de-o părăsi Hari
codru e adăpostu-i ştreang cununiţa dragilor surate
vipii arzând pădurea suspinele ei de durere învăpăiate
biata căprioară adulmecându-te de o ai părăsit
amoru-i e moarte Yama în salt de tigru hămesit
cântecul 9
amară-i trupu-i gingaş simte
pe sâni ghirlanda ca pe oseminte
Radhica în părăsire Keshava
santalul uns a-nmiresmată ceară
ca un venin pe trup o înfioară
oftează pierdută suspină delire
sufletu-i arde flacără de iubire
lacrimi lacrimi lotuşii ochilor umblă
lipsiţi de tulpină lipsiţi de-a ta umbră
obrazul într-una în palmă şi-l sprijină
ca luna nouă seara de singură
culcuşul înflorit pe dinainte-i
jertfelnic focului parcă se-ntinde
vino-mi Hari vino-mi Hari şopteşte-n dodii
mai am doar trup de moarte de la zodii
Sri Jayadeva acest psalm înstrună
la picioarele lui Keshava vă dea voie bună
se zdruncină strigă de dragoste vaieră tremură gâfâie
chibzuie zvârle închide ochii cade sare se sfârşeşte
dintr-astfel de patimă trupul frumos i l-ai reînvia numai tu
de-ai vrea asemeni lecuitorului ceresc pe cea preaplecată s-o mântui
tu îndrăgitul vracilor din rai
cum de nu vindeci a Radhei durere
cu ambrozia trupului tău altfel
Upendra decât trăznetul eşti mai crud
trupu-n iubire îi arde ca para zadarnic mintea i-o-ncarcă
santalul luna şi lotuşii tpt frântă în stranie nealinare
singură încă mai mult te-ndrăgeşte trup rece numai de tine gândind
pe tine aşteptându-te şi sfârşindu-se sfidarea de pe urmă păstrându-ţi
când nu rabdă nicio clipă departe
nesuferind nici pleoapa plecându-se
cum ar trăi acum în lungă părăsire
cu ochii la florile de pe vârfuri de mango
adăpostind de potop cătunul Gokula suindu-l streaşină muntele Govardhana
sărutat lung de drăgăstoasele soaţe-ale văcarilor mândre-n de ele
aprins de ruja buzelor lor bucuroase întipărindu-i-se
braţul duşmanului lui Kamsa vă dea în chip de văcar bunăstare
v drăgăstos Pundarikasa
rămân aici tu-ntoarce-te la Radha
îmbun-o cuvântându-i astfel adu-mi-o
zise al lui Madhau răpunător şi surata
îndemnă înapoi către Radha zicându-i
cântecul 10
bate vântul de la muntele Malaya îndrăgostitor
flori căşună ramurile inimile de depărtişor
de părăsire încununatul suspină surată
raze reci îl ard de moarte de din lună raze reci îl ard
pe subt ploi săgeţi de dragosti strigă întristat
zvon zvonind de mieri albine urechile sparte
singur noaptea noapte goală e bolnav pe moarte
viaţa-şi vieţuie-n pădure lasă-şi casa lume
dintre laiţe de humă mereu geme-te pe nume
când poetul Jayadeva-ţi cântă dor de dor departe
mai aproape mai aproape de Hari vrăjită foarte
pe unde cutreieraţi împreună gură-n gură gata de treier
în semnul altarului sfânt al iubirii-n dumbravă acum Madhava
gândindu-te cântându-te chemându-te c-o mantra a ta numai
ar mai sorbi aprins îmbrăţişare ambrozie din amforele ţâţelor
cântecul 11
zburător cutreiera erosul preafrumosul era
preafrumoaso coapsa ta n-o aştepta fuga după el cu inima
unde pe undele Yamunei boare-i şi codru-i pe creştet
hăulind pădurii el ţâţe de văcăriţe nesfârşit rotunjeşte
flautu-i gingaş sună numele tău răsună dimpreună
polenul din vânt trup ţi-a prefăcut şi el îl adună
până din vânt frunza căzând îi tremură ochii pe cărare
te vadă venind aşteaptă cu jind şi pajiştea pat o năzare
brăţările zăngănitoarele cu-mbrăţişările acum zvârle-le dezastru
du-te-n neagra dumbravă surată mai degrabă îmbrăcată albastru
duşmanului lui Mura floare-i eşti armura cocoară fulgerătura
aur pe laur balaur jar din dar de soartă pe gură
pulpele nude suie-le unde descinsă pe pat de flori pogori
gene line coapse pline nufăr cufăr în odaie de fiori
Hari e mândru cu gândul de-acum şi noaptea aproape trecu
urmează-mi cuvântul ca vântul te du dorului distrugătorului lui Madhu
când Sri Jayadeva cântă Hari se va vădi pleacă apleacă-te
dorul inimii cu dor de Hari l-or primi bărbatele lacăte
cu vaiete acum în răspăr pe drum se uită lung lung
vede crângul murmurându-l când da când nu gâfâindu-l
culcuşul apoi de unul de doi şi lung se tot uită pe drum
muiere de miere amar e amorul amarului tău de acum
a apus de tine-n sus soare raze de dogoare poamă-n vamă duh de damă
din dorinda lui Govinda noapte creşte luciferic întuneric
precum cucul trist îţi cucui cucuvea te dodeiesc
fugi muiere după miere du-te fată de te-mbată în amor crăiesc
sân la sân buză pe buză unghii de junghie până la sânge
trup în trup în rut durut ci de îndulcire aminte amândurora
soţul una soaţa unul şi-i credeau pe întuneric de-şi trag gura
după grai sunt soţ şi soaţă îndulcire ori aducere aminte
legănândă fiorindă cu ochi ţintă pe poteca de-ntuneric
fiecare arbor veşnicindu-ţi martor paşilor cuminţi
până-n poiana de taină unde carnea de dor se deshaină
norocul petreacă-l pe îndrăgostitul chipul văzându-ţi
albina pe-al Radhei chip lotus giuvaer albastru în coroană
celor trei tărâmuri moarte viclenitorilor de pe lumea asta
zvâcnet nopţii de dragoste în visurile mândrelor din Vraja
lui Kama paloş de pară în poară apărare vouă cel din Devaki născut
vi tânjitor Vaikuntha
astfel văzând-o printre viţele grinzii stinsă aprinsă de dor
surata i-o vesti povesti lui Govinda nebun de amor
cântecul 12
îi răsari în tot locul de unde neunde
mierea buzelor sângerii tainic sorbindu-i
domn Hari să răsari Radha sare-n cămara-i
sare răsare să te-presoare la piept
cu pas de pripas se prăvale-ndărăpt
brăţară nufără scutură-n visare
că mai e vie de-a ta-mbrăţişare
cum vede podoabele jucându-ţi chipul
se tot trezeşte strigând Madhuripu
surată tot întreabă de ce nu-mi vine
Hari într-o clipă la întâlnire
sărută întunericul îmbrăţişează
norul de ploaie Hari mă vizitează
cât mai întârzii ruşinea şi-o lasă
şi geme gata de dragoste-n casă
cântul lui Sri Jayadeva fericitor
fie-ţi îndrăgostitule cititor
păru-n răspăr părăsindu-şi murmură sit-uri
în dodii de-aiurea fără de mai simţire vecuind
în ocean de dor bineuvântat gândind la tine
ochii-i căprii adânc meditându-te trădătorule
de giuvaeruri se-acoperă de tremură frunza te crede venind
iar şi iar desface culcuşul îndelung meditează la tine
astfel în sute de vrute-nevrute culcuşuri săruturi ruturi
frumosu-i trup încă o noapte fără de tine nu poate
cum de mai întârzii printre cobre negre frate la umbră de bhandira
grăbeşte-te s-ajungi acasă la Nanda în apropiere
Radhei spunându-i de faţă cu Nanda din gura unui pribeag
cuvântul lui Govinda plin de har în inima oaspeţilor de seară
vii viclean Narayana
limpede luciu piedica ibovnicelor
strecurându-se pe potecă zburdalnice
pădurea Vrindavana o-mânzi în razele-i
luna benghi de santal pre frunte codană din cer
iepure roata sare răsare pe cer pe cât Madhava mai pregetă
singură biata muiere amarnic îndurerarea îşi strigă în bocete
cântecul 13
la vreme Hari ah ah nu veni în pădure
zadarnică tinereţea-mi luminată de trup fără pată
la cine voi rămâne amăgită de gureşe zâne
gonaşă mireasă în desiş de leasă în întunecime
inima îmi sânger cinci săgeţi de înger dragi şi fără mine
mai drag mi-e să mor văduvă de dor de părăsitor şi mire
decât trup nevrut departe de moarte fără întâlnire
primăvara noapte duce-mă amoarte ah ah singură de moarte
lui Hari în braţă alta i s-agaţă cu noroc de vieţi departe
ah brăţările giuvaerurile cerurile-mi căşună
de Hari reverii părăsită-ntre vii de nebună
mă omoare şi o floare cunună pe inimă foaie lângă foaie
crud amor săgetător din fire despărţitor inima-mi desfoaie
brambura zăcând pe humă crengile nelegănându-mă
ucigaşul lui Madhu nereamintindu-mă inimă
închinare lui Hari saltă înaltă Jayadeva kavi
fie-vă vergură înamorându-vă inima inimii
fire-o-n braţă cu vreo iubeaţă ori la jocuri cu norocuri în amoruri
dă aiurea vreo raită prin pădurea cealaltă întunecată
n-are domnul meu îndemnul nu-l mai are să mă zboare pe cărare
cum vorbisem printre trestii printre viţe de vanjula în adânc de crâng
văzându-şi fără Madhava venind
sursata aia mută dând în plâns
şi-n gând văzându-l cu vreo muiere aprins
pe Janardana în hârjoană Raha grăi dinadins
cântec 14
amor omor adăpost casă
cosită cosiţă de flori desflorită aleasă
cu Madhuripu se împreună o harnică vrednică jună
Hari îmbrăţişând-o o moaie de ceară
mărgelele-i zbârnâie pe ţâţe urcioare
pe luna feţei cârlionţii o negură
de săruturi buza i se-mpurpură
cerceii-i zgârie obrajii ăn clinchete
pulpele-i zvâcnesc descingându-se
râsete strânsete gemete strigăte
sare răsare tresare în dragoste
şerpuie despletită carnea îi tremură-n freamăt
închide ochii în floarea dragostei cu geamăt
pe-al lui piept răspunsă picură iucunda
stropi de năduşală trupul rupt inundă
Sri Jayadeva cântând al lui Hari farmec sfânt
Kali căluşul jalnic piară-şi întru descânt
nufăr singur lui Murari chip de dor
îmi răsare alinare numai luna
doamna dragostei în cer şi pe pământ
îmi alungă-n întuneric inima
cântecul 15
faţă dulce de iubită buzele îşi dezmărită sângerii
el cu mosc tilak pe frunte căprior pe-a lunii punte zugrăvi
în crâng pe Yamuna sub lună Murari-n amor se adună
în cosiţa-i neguri-neguri suflet tânăr ce cutremur el îi prinde
amarantă fulgurantă căpriorului osândă dorul în colinde
îi prinde aprinde giuvaeruri luceferi pe sâni teferi dome boltite
cu mosc bălsămaţi cu lună zgâriaţi de undhiile îndrăgostite
o înconjoară cu brăţară roi de safire pe trupu-i subţire
lujere braţele petale palmele de lotus în înzăpezire
cu nestemate întoartă a coapselor poartă spre altar de jar
unde văpaia se aşterne iubirii eterne coroană de chihlibar
ea coapsele şi le perlează cu unghiile sălaşul Kamalei pe inimă
lăstar înmugurind pe pieptul lui odihnind el i-l îmbalsămă
când vreo fată cu ochi roată ţine-n braţe fratele lui Haladhara
la ce-am zăcut în codrul slut şi ce iertată zi-mi surată surioară
acest psalm ce sună lui Hari cunună lui Madhuripu în închinăciune
înaltă ruga îmbunând Kaliyuga domnul poet Jayadeva vă spune
la ce te-ai întrista şi tu surată vestitoare că trădătoru-mi drag nu vine
e vină ai tu că el zburdă după pofta inimii-n braţele muierilor
priveşte-mi inima cum mă îndeamnă către preacurata-i dragoste
sufletul meu arde-n iubire ca para sufletul meu arde sufletul lui
cântecul 16
ochii lui lotusului întunecosului
ea nu arde în joardele culcuşului
craiul codrilor o îmbrăţişează surioară
gura lui aprinsă a lotusului
pe ea n-o străpung săgeţile erosului
dulce amrita vorbele drăgăstosului
e nu frunză vântului Malaya bătăiosului
mâinile picioarele lui apa lotusului
ea razelor reci neînjosului
nor de ploaie greul trupul frumosului
inima ei fără dor neîntorsului
el aur în laur în manta apusului
ea suratelor nesuspin râsului
a lui decât toată lumea mărinimosului
ea doar veselă ne a dor durerosului
Sri Jayadeva cântă dragostea logosului
primit Hari în inima inimosului
în nuntă vânt de munte santal adiind
păstrează-ţi la miazăzi muncinda-ţi vamă
de o clipă suflet al lumii-mi adiaşi pe Madhava
ia-n schimb suflarea vieţii mele de pe lume
parcă şi de surate duşmănită acasă friptă de recele vânt
înveninată în raze de-ambrozie pe când tot în minte mi-e dânsul
îndurerată de crudu-i amor inima-mi bate încă bătându-i
cum muierile cu ochii de nufăr în vamă de-aramă amorul îi farmă
bate-mă vânt din Malaya omoară-mă încincit
săgetător acasă n-am casă n-aibi milă
soră a morţii scaldă-mă-n undele-ţi
stinge-mi din trup vâlvătaia nestinsa
în zori zărind strai azuriu coperind pe acyuta iar auria-i mantă
Radha înfăşurându-şi-o peste ţâţe a izbucnit în râs roata suratelor
cum ruşinat fluturându-i straiul pe el el se uita lung la Radha
fie întru bucuria lumii surâsul acela de pe buzele fiului lui Nanda
viii acedic Lakshmipati
atunci cum-necum petrecându-se noaptea
sfârşită de săgetările dragostei
neiertătoare astfel vorbind iubitului ei
îngenuncheat dinainte-i să-l ierte
cântecul 17
roşii de patima nopţii lung privegheate acum plecaţi în jos
ochii-ţi sunt patimă încă de zburător al iubirii
Hari Hari du-te Keshava nu ticlui vorbe de clacă
prinde-o din urmă cu ochii tăi de lotus pe muierea alungându-ţi tristeţea să-ţi placă
cu mascara ochilor sărutaţi deochiaţi buzele de vişină
ţi s-au înnegrit te-au adeverit trup de întuneric pe nume Krishna
viii acedic Lakshmipati
atunci cum-necum petrecându-se noaptea
sfârşită de săgetările dragostei
neiertătoare astfel vorbind iubitului ei
îngenuncheat dinainte-i să-l ierte
cântecul 17
roşii de patima nopţii lung privegheate acum plecaţi în jos
ochii-ţi sunt patimă încă de zburător al iubirii
Hari Hari du-te Keshava nu ticlui vorbe de clacă
prinde-o din urmă cu ochii tăi de lotus pe muierea alungându-ţi tristeţea să-ţi placă
cu mascara ochilor sărutaţi deochiaţi buzele de vişină
ţi s-au înnegrit te-au adeverit trup de întuneric pe nume Krishna
cu mascara ochilor sărutaţi deochiaţi buzele de vişină
ţi s-au înnegrit te-au adeverit trup de întuneric pe nume Krishna
trupu-n dungi de unghii lungi îngherat la-mpreunat seamănă cu o scrisoare
de amor cu drag şi laur scrisă c-un safir pe aur întru neuitare
de stropi de lac topit zugrăvit din lotusul piciorului ei pieptu-ţi arde
parcă lăstăraşi amoraşi îţi rup pielea trupului arborelui dragostei
tiparele dinţilor ei pe buza ta de jos sufletu-mi rup
cătându-mi ceartă cum ar mai aduna trupul tău trupul meu singur trup
precum arătarea ta Krishna sufletu-ţi sinele întunericeşte
cum altfel ai înşela pe cea urmându-te înfirbântată de dragoste
prin codru rătăcitor te înfrupţi din nurii muierilor cu amor fără dor
vădindu-te putanika adeverindu-te crud copil de femei omorâtor
Sri Jayadeva cântă sfânt a dragostei smântă lăsată ascultă aminte
tânără mândră în tângă miere nici în cer pentru zei aşa dulce fierbinte
mă uit la pieptul roşu tipărit cu lacul de pe piciorul
muierii dragi pe pielea ta vă citesc patima împreunării
mi-e tare ruşine de toată lumea văzându-te
trădătorule mi-e mai mult ruşine decât durere
descânt de dor ochilor feţelor gazdelor cu nor de flori de mandara
pe capetele lor legănatelor dragostelor lăuntricelor
frângere de plângere zeilor de răul luceferilor demoniţilor
sunetul flautului duşmanului lui Kamsa brânci nenorocului
ix nemintos Mukunda
frântă răsfrântă de a patimii smântă de dorinţă în nepriinţă
certând pe Hari cercetând în pustii atunci surata îi spuse cu taină
cântecul 18
Hari prin adiere de miere doru-şi poartă
ce drag pe lume altul mai poate fi surată
pe mândrul Madhava mândră vai nu-l alunga alungată
ţâţa grea ulcior mai plin ca nucile palmire
dulce la ce rodii roadele i-ai irosire
vorbă cu vorbă ţi-am spus de o mie de ori
nu-l alunga pe Hari fermecat de-al tău dor
cum te îneci în atâtea lacrimi vărsate
te râde sfatul fetelor pe înfundate
în culcuş de foi de lotus umede
Hari ochii roadele inunde-te
de ce ţi-e inima durere de sânge
crede-mi spusele că şi el se frânge
Hari va veni va şopti gingăşii
ajungă-ţi însingurarea inimii
Sri Jayadeva cântă măiestru-ntru bucuria
pricepătorilor a lui Hari luceferia
de-i gingaş eşti aprigă e plecat eşti ţanţoşă e focos eşti gureşă
te priveşte te doreşte întorci faţa-n altă parte te iubeşte eşti departe
atunci pe drept pierduto santalul te înveninează luna te arde
ca soarele gheaţa ca focul şi chinuri îţi sunt trântele-amorului
x satir Chaturbhuja
odinioară roşie de mânie pară
cu buzele line stinse de veşnice suspine
cu faţa ruşinată de vorbă de surată
pe seară dondănind de vesel Hari îi vorbi
cântecul 19
ce spui fie şi-o şoaptă pe dinte luciul lunii
răpune întunericul grozav
cu dor a bea nectarul buzei fremătânde se uită
la luna feţei tale ochiu-mi de cocor
dulce frumuseţe uită cearta mândră ţi-e nedreaptă
dintr-odată dragostea îmi arde inima în flăcări
dă-mi o gură din lotusul gurii tale să beau
de-adevărat eşti supărată sat pe mine
atunci mă junghie cu lunga unghie
mă spânzură-n braţe muşcă-mă cu dinţii tăi frumoşi
fie împlinită plăcerea pedepsei
tu eşti a mea cunună laur tu eşti a mea viaţă vie
tu eşti a mea coroană aur în oceanul vieţuirii
aproape mai aproape şi mereu la pieptu-mi mai acum
aşa te roagă de jar inima-mi
lotus albastru ochii tăi fragedă femeie
apoi roşu de supărare lotus
de m-aprinzi săgetându-mă cu foi de iubire
Krishna fiind din azuriu mă împurpur
nestematele lucind pe amfore de ţâţe
aprindă-ţi asemeni coardele inimii
şi cingătoarea peste rotundul pulpelor clinchetând
proclame comanda de foc a dragostei
piciorul tău braţ de flori de hibiscus inima-mi arde
pe vatra artei dragostei trupeşti
murmură lasă-mă talpa cu lac să-ţi ung
încă mai pătimaş să străluceşti
pune-ţi piciorul pe creştetul meu veşted reînflorindu-l
dezveninând amorului jindul
lasă-ţi umbra vindecătoare de dogoare de soare
de dragoste cât pământul
frumos drăgăstos vorbi cel ce pe Mura învinvins-a
către Radhika aste cuvinte
slăvite de Jayadeva în cânt cu bucurie bucurând
muieri supărat luare aminte
îndurerato iartă inima-mi plină numai de taine
de ţâţele şi pulpele tale pietroase de nimeni
altcineva cu noroc decât cel fără trup înamorând-o
iubirea mea îmbrăţişărilor te dăruie cu dorul
împătimito rupe-mă cu dinţii striveşte-mă pe sâni
împreunaţi înlănţuie-mă-n viţele braţelor
muiere aprigă te uită cinci săgeţi amorul
străpungându-mă lăsându-mă fără suflare vie
chip de lună precum arcul sprâncenei încruntate
ţi-e şarpe negru cumplit fermecător şarpe
de numai ambrozia buzelor tale junimea
o întremează de primejdia şerpuind fermecat
tăcuto în van neliniştindu-mă cântă în schimb cvinta iubirii
gureşă copilă priveşte-mă de dor topeşte-mă convorbind
frumoaso alungă-ţi mânia pe mine nu mă alunga la mânie
nebuno nebun iubita mea ţi-e îndrăgitorul adorator
bandhuka în floare ţi-e buza obrazul în luciu Madhuka trădătoareo
ochiul roză de rază-n azur plutind peste lotuşi albaştri
nasul tău seamănă florii de sesamum dintele iasomie de alb
cu-al tău chip înflorit încincit se-narmează amorul lumile cucerind
ochi galeşi Madalasa chip lună luminând Indumati
mers lumii drag Manorama pulpe paltini umblători Rambha
îmbrăţişare Kalavati sprâncene focoase Citralekha
oh tu pe pământ presus de junele zâne-ale zeilor frumoaso
bucuraţi-vă întru Hari înfruntând pe Kuvalayapida
de ale Radhei ţâţe pline fruntea elefantului i-a adus aminte
cum atunci năduşind şi o clipă ochii închizându-şi-i
văzându-l aşa învins învins învins strigase Kamsa în hohote
xi sacrosanct Damodara
după iucunde rugi femeii cu ochii căprii
gătit Keshava mergea la culcuş în dumbravă
amurg de ochi de-ale ei rochi aprins peste cuprins
şi aur însoritei de-acum Radha o muiere îi vorbi
cântecul 20
vocea lui cântare alinare are căzut la picioare la picioare
pat de dragoste la margine de crâng de trestie acum aşterne
nebun învingătorul lui Madhu te vrea du-te Radhika
geaba cari ţâţe tari pulpe mari prinde-l aprinde-l cu paşi mari domoală
clinchete descinge-te încinge-te goală zburătăcită marală
ascultă bondarii fetelor fruntarii bâzâind cu jind vrăjindu-te
stol de cuvi truveri săgeţi mlădieri arcului floriu florindu-te
ramuri tremură flamuri brânci din crânguri adânci cu dulcedini
dansul coapsei tale elefantului trompa nu-ncetini cetini
ţine sânitoare urcioare pline întru a lui Hari îmbrăţişare
cu val de jar şi har în vad de jad peste mărgeanu-ţi în susurare
trădătoareo suratele îţi văd armatele spre prăpăd şi sărutare
trup dansatoare de din cingătoare zori zornăitoare fără ruşinare
agale cale unghie săgeată ţine-te de o surată în fire
sune răsune brăţările pe cărările lui Hari pân’ s-o auzire
Sri Jayadeva cântând pălesc diamante pe rând cântul
lui Hari închinătorilor fie-le diamant cât pământul
o privire de iubire o şoptire cu delire în nuntire
tânga lungă să ajungă el te-aşteaptă dragă fată nenţeleaptă
în dumbrava de otavă nopatea-ntreagă ochi întreabă
se-nnegreşte tremură cutremură năduşeşte şi de dor se prăpădeşte
gingaş smângăleşte ochii cu mascara cercei boboci de tapiccha atârnă la urechi
oacheşi lotuşi pe creştet mască de mosc pe sâni în carnaval carnal
tu surată în dumbravă pretutindeni întuneric mândră mantă
bob cu bob îmbrăţişează trup libovnic de muiere ochi de rază
kasmira galbenă pe trupurile amantelor
licăre ciorhin de lumini noaptea asta
întunecată asemeni foilor de tamala
ci aurul dragostei lui cumpănindu-l
în pragul crângului culcuşului lumini văzând
brăţări de giuvaeruri cordonul auriu
gema-n ghirlanda perlelor la gâtul lui Hari
ea se sfiise şi surata o-ncântă cu vorba
cântecul 21
în culcuşul dragostei din crâng mai plin de noroc
drăgosteşte-te chip râzând de dor de-amor pe foc
pofteşte Radha la Madhava în împărăţie
perle tremură peste ale ţâţelor ulcioare
drăgosteşte-te în pat de ashoka moale
în culcuşul dragostei boltă înflorată
drăgosteşte-te înfloreşte-te toată
în vânt de santal dinspre Malaya adietor
drăgosteşte-te desăgetează-te de dor
în desiş de rămuriş printre vraişte viţele
drăgosteşte-te ocoleşte-te cu pulpele
în zumzetul albinelor miere pe luncă
drăgosteşte-te îndrăgostită încă
la îndulcite strigăte ritmând în cârduri cucii
drăgosteşte-te dinţii rubinii străluci-i
întru fericirea ta toată Padmavati
duşman lui Mura însutit binecuvântă
când Jayadeva poetul rege cântă
cu tine îndelung în minte în drag de dragoste înfierbântându-se
numai nectarul buzelor tale l-ar stâmpăra
încoronează-i dar piciorul cu al tău de lotus închinându-i-se
sclav la ce neiertat cumpărat pe un dram de uitătură tezaur
vesela ferinda de Govinda în ochi duşi
îmbrăţişări de brăţări sunând îi intră în culcuş
cântecul 22
pe Radha vîzând-o la faţă asemeni undelor oceanului în salt
la vederealunii pline trupul lui valuri valuri se dezvârteji laolalt
ea văzu pe Hari dorind-o dor drăgostind-o năpraznic
faţa lui faţa bucuriei trupul lui suflet dragostei
el tremură aparte frânghii de limpezi perle coperindu-i pieptul celeste
or apele Yamunei revărând întuneric steme de spumă pe creste
pe valul gingaşului oacheşului trup aurie mantă anină
or valuri galben polen încercuind albaştri lotuşi la rădăcină
de cu drag aprinsă-i fata de priviri tremurător jucând ştiut în geană
or pelac în gol de lotus toamna o pereche de khanjana în hârjoană
luciul cerceilor lui soarelui pe faţa lui lotusului luminare
dor de dragoste buza lui lăstarului buza ei surâzătoare
florile din părul lui razele lunii norului luminătorului
santal tilak pe frunte cearcănul lunii răsărit întunericului
vâlvoiată pletele dragostele îndeletele vâlvoiatele
gemele pr trup razele irump gemele amoros întrupatele
Sri Jayadeva cântând de două ori strălucesc nestemate odoare
în inimă plecaţi-vă lui Hari lumina virtuţii-răsare
atunci cuprinzând necuprins îndrăgitul lacrimi
izvoare de lacrimi descercănându-se
cu bucurie mai cât toată faţa Radhei
luminile tremurându-şi cutremurate
ea tiptil spre pat se-ndreaptă pe când pânditoarele-i
plecară pe-afară ciupindu-şi feţele să-şi ţină râsurile
are ochi de căprioară ce sfiiţi pe faţa lui îndrăgostită
tot sfios ea se îndreaptă către el fără sfială
bucurie fără sfârşit dăruie-ţi fiul lui Nanda încet încet
el o cuprinde pe Radha în braţe apoi o strânge înfiorat
ai grijă stâncile ţâţelor minune trupeşă trupul nu-mi străpunge
aruncă tandru uitându-se de jur împrejur şi gâtul plecându-şi
zeiţa victoriei flori demandara aşterne onoare
vermion se coloră în focul bătăliei cu elefantulul
de picurii sângelui elefantului Kuvalayapida
strivit în joacă onoare celui ce pe Mura în vinse
altar de frumuseţe în tânga dorului dor amor amorului
inima Radhei pe lacul jocului dragostei lotuşilor
sânilor tremurătorilor şi el asemănându-se pe sine
gâecan pe apa Manasa bucurie deie-vă Mukunda unda
xii preaiubit Pitambara
cântecul 23
lasă-ţi lotusul piciorului dragostea mea pe patul de fraged ramuri
picioarele tale mai fragede ramuri deasupră-le flutură-le flamuri
acum adună-te lui Narayana adunându-te Radhika
vii de departe cale lungă mâna mea lotus picioru-ţi adoră
brăţara-ţi e ostenită prinde-mă-n schimbu-i peste gleznă aurora
spune cuvântul geamăn amritei picurându-ţi pe faţă lunii asemeni
la o parte mătasea de pe sâni depărtarea lasă-mă la pieptu-ţi pe cremeni
ulciorul ţâţelor spărgându-se de dragoste răastoarnă-mi-l pe piept
patimile stingându-i-le cum îndelung aşteptatu-m-ai cum te aştept
cu ambrozia buzelor mânioase învie sclavul tău pe moarte
cu mintea dusă la tine nedrăgostindu-se trup ars de dor departe
doamnă chip de lună sună-ţi cingtoarea perlele îngâne-ţi glasul ne durum
să te-aud să n-aud iară-şi cuci strigându-mi sufletul agonic mântuit acum
ochii ţi se pleacă parcă de mă arseră în supărarea lor nedreaptă
uită-te şi uită-ţi arderea îmbrăţişării neîmbrăţişate-n faptă
Sri Jayadeva cântând vers de vers dragostea cu dragoste lui Madhuripu
pricepătorilor le încântă sufletul îndrăgostindu-le chipul
se îmbrăţişară pletele cosiţele fluturându-le privirile
nectarul buzelor împreunându-le amorul cuvintelor
tăcerile iubirea bătălia drăgostirea nemântuirea
trupurile se îmbrăţişară în curândă singură însufleţire
ea îl prinse în braţe îl strivi cu ţâţele îl zgârie cu unghiile
îi sparse în dinţi paharul buzei de păr smulgându-l îl prăvăli sub pulpe
picurii de iere din buzele ei picurându-l înfierbântându-l
dragul ei drag nebun tresaltă ah nebună dragostea poate fi
în bătălia de nemoarte a drăgostirii spre a-şi învinge iubitul
ea liniştitu-şi-a coapsele viţele braţelor şi le destinse
sânul şi-l îmblânzi genele vălurite de dor i se plecară
limpede adeverindu-se vitejia muierii în lupta luptelor
în zori pieptul ei era jar de zgârieturi ochii roşu nesomn
buzele dezroşite părul descununat în răspăr
coarda cingătorii de-a valma pe lângă dunga şalului
în săgeţile astrea al vieţii ei domn se sfia acum cu uimire
ea se ruşinase văzându-se despletită ciufulită năduşită
buza de bimba veştejită perlele pe urcior de ţâţe pălite
de pe cingătoare pierite el îi coperi cu palma piciorul
coapsele sânul neprefăcutul farmec şi risipit bucurându-l
încet închişi ochii-n ecoul strigătelor de sit-uri de-amor
buza de jos scăldată în razele dinţilor deschizându-se
vagi dodii de drag sân lin liniştit de atâta îmbrăţişat
moale de dragoste cât noroc să-i sărute ochii de căprioară
atunci sărind sprintenă după dragoste cu trupul strâns în ale dragostei chingi
Radha cu dor de dor dăruitor îi dori lui Govinda
cântecul 24
Yadunandana cu mâna ta santal răcoros desenează-mi
cu mosc al ţâţelor sfânt ulcior întru sărbătoarea dragostei
îi dărui când Yadunandana dor cu dor dăruia inima
iubitule înnegreşte-mi la loc genele mai ca albinele
săruturile buzei tale deznegriră dragostei săgeţile
strălucitorule prinde-mi cerceii amândoi urechilor de toarte
laţ dragostei strunindu-i căprioarei ochi în departe
dă-mi pe spate şuviţa furişată pe ochi cu drag s-o sufăr
roi înfiripând de albine peste nepătata-mi faţă pe nufăr
lotusule pune-mi drag tolak de mosc pe lună
pe luna frunţii nemaiasudându-mi cunună
dăruitorule pune-mi flori în cosiţele despletite
în dragoste ciufulite pene de păun îndrăgostite
mărinimosule pune mătăsuri giuvaeruri ghirlandă meşteră
pe fierbinţile pietroasele-mi coapse elefantului amor peşteră
a lui Sri Jayadeva rostire fie-vă inimii ghirlandă-n veci
amrita amintirii lui Hari căluş pâjolitoarei necuratei Kali
pictează-mi semn pe sân coloră-mi obrajii
strânge-mi coapsele-n ghirlandă încununează-mi cosiţele
pune-mi brăţări pe mâini tilinci de perle la picioare
şi cel înveşmântat în galbenă mantă cu drag se supune
răsfrânte chipuri în miriade de giuvaeruri de pe grumazii
şarpelui culcuş domnului voind astfel să vază cu sute de ochi
lorusul piciorului fecioarei oceanului trupuri trupuri
domnul însuşi din drag izvorând-o aibe-vă în pază Hari
soţie nefiindu-mi iar tu vrându-mă soţ ales de tine îmi pare
frumoaso că mândrul soţ al lui Mridani bău otravă din oceanul de lapte
cu asemenea cuvânt de început în dodii dezvelind
Radhei din mătase mugurii sânilor aibe-vă Hari în pază
har întru ale gandharvilor muzici răsfrângere în minte a lui Vishnu
joc de poeme scrise a fi adevărul priceperii dragostei
toate vădesc sufletul maestrului poet Jayadeva într-un glas cu Domn Krishna
fie asemeni cu bucurie înţelepţii să cânte Sri Gitagovinda
sfinţii părinţi sfinţească pe nevoitorii de bună voie întru credinţă
înţelepţii cântărească şi judece osteneala compoziţiei mele
îi rog pe cei ocupaţi cu ascultarea operelor altora
după ce o ştiu pe a mea să-mi arăte de-i imperfectă va rămâne
urmaş lui Sri Bhajodeva şi născut din Ramadevi Sri Jayadeva rostind poezia
în Sri Gitagovinda aceasta răsune în glasurile prietenilor al lui Prasara şi-ale altora
pur alcool n-ai gânduri zahăr ce aspru strugure nu te vezi
amrita eşti nevie lapte guşti apă mango înlăcrimează-te
buză amantă fugi asemănării cum doar vorbele măiestre
ale lui Jayadeva poartă binecuvântată inima dragostei
astfel îndrăgind-o pe malul Yamunei pe Radha
ghirlanda ei întâlnind părul pântecului îngână Prayaga
el râvni fructele de Prayaga ale fericitorilor sâni
deie-vă bucurie şi noroc palmele pline ale lui Purushottama
–––––––––––
George ANCA
București
10 ianuarie 2018