Un argument nespus de semnificativ, dar, în același timp, destul de îngrijorător, chiar dureros pentru întreg neamul românesc, mai ales, pentru neamul românesc din Basarabia care se vrea reunit cu patria-mamă. De aproape trei decenii, după destrămarea imperiului sovietic, doleanțele nu încetează, iar schimbul de păreri și discuții privind reunirea sunt mereu la ordinea zilei. Fără alte comentarii, românii autentici din societatea basarabeană doresc cu orice preț reunificarea celor două state românești – Moldova și România. După anii 1990 subiectul în cauză este un desiderat deschis și decisiv al tuturor românilor basarabeni, în majoritatea cazurilor, indiferent de faptul care vor fi consecințele, inclusiv, efectele economice care vor fi puse pe umerii statului român. Evident, se conștientizează în mod lucid impunerea unor operații matematice cu privire la costuri și efecte, avantaje și dezavantaje în cazul reunirii, însă acțiunea de bază vine comparată și este corelată, în primul rând, prin punerea în valoare a unității naționale românești, aceasta fiind latura cea mai importantă pentru o națiune întregită. În subiectul dat, discuțiile continuă și se fac nenumărate încercări în a elucida corect aspectele ce se intersectează, în mod direct, cu doleanțele românilor din Basarabia. La tema respectivă nespus de prioritară pentru întreg neamul românesc (fiind luate în considerație toate componentele morale, sociale etc.), recent s-a realizat un studiu enorm, dar, și foarte binevenit în care au fost prevăzute efectele economice și costurile aferente în cazul reunirii celor două state românești. Această cercetare destul de valoroasă și calitativă, bazată pe criterii de recunoaștere a valorilor naționale românești, inclusiv, în mare parte în termeni economici, a fost realizată de Departamentul geoeconomic al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), coordonată de Petrişor Peiu. Așadar, FUMN a realizat o analiză destul de profundă și completă, cu accente clare, privind asumarea tuturor cheltuielilor financiare aferente în cazul reunirii Moldovei cu România, studiu bazat pe modelul german de evaluare a costurilor reunificării.
Dacă să ne referim la efectele economice cu tangență directă pe mijloacele financiare necesare în cazul reunirii, atunci cercetările realizate de FUMN, coordonatorul proiectului economic fiind Petrişor Peiu, s-au centrat pe o întreagă gamă de componente, toate având legătură directă cu fiecare element în parte și anume: raportul dintre performanţa economică a României şi a Republicii Moldova. Totodată, în rezultatul multiplelor analize matematice, în studiul respectiv se menționează: „… că costurile reunificării se raportează întotdeauna la mărimea PIB-ului, pentru că ele sunt asociate reducerii diferenţelor de performanţă economică; modelul cel mai adecvat şi mai apropiat probabilei reunificări a celor două state româneşti este cel german, realizat în 1990; costul reunificării ar părea să fie mare, dar privit în contextul economiei unei naţiuni este suportabil; beneficiile reîntregirii sunt net mai mari decât costurile: în cazul României şi Republicii Moldova, evoluţia în următorii 25 de ani se comprimă în doar 15 (un plus de eficienţă de 40%); și, nemijlocit, există un plus de PIB, respectiv, de PIB/locuitor, datorate creşterii dimensiunii pieţei şi a creşterii importanţei geostragtegice a ţării”. Conlucrând pe modelul german de reunificare, precum şi a modelării integrarii coreene, FUMN accentuează: „că reunificarea are un cost determinat de trei factori: -mărimea PIB-ului ţării „puternice”; -diferenţa de performanţa economică de acoperit (PIB/capita)… Prognozele, referindu-se la paritatea puterii de cumpărare, PPP, indică: în 2018 Republica Moldova va avea un PIB de 16 miliarde USD, iar România unul de 360 miliarde USD, adica un PIB/capita de 4600 USD în Moldova şi unul de 18000 USD în România. Dar în 20 de ani, în ipoteza menţinerii actualei poziţionări geo-strategice ale ambelor ţări, România va atinge un PIB/capita de 32000 USD, iar Republica Moldova unul de 5000 USD, adică raportul va creşte la peste 6”. Respectiv, în continuare FUMN menționând: „De aici se desprind următoarele concluzii: – Reunificarea României ar urma probabil „scenariul german“ din punct de vedere financiar, cifrele fiind comparabile, adică populatia este în raportul 1:6 în cazul nostru şi 1:4 în cazul german, iar raportul între PIB/capita de 1:4 în cazul nostru şi de 1:3 în cazul german; – Diferenţa de performanţă economică între România şi Republica Moldova „creşte cu panta lină“, făcând posibilă reunificarea cam în orice moment din următorii 20 ani, dar asta numai în condiţiile în care Republica Moldova nu va avea accidente de parcurs gen „episodulVoronin 2001-2009“; – În cazul repetării unui episodeVoronin (probabil cu o probabilitate de peste 50%) raportul de performanţă economică va creşte cu altă acceleraţie, putând atinge cifra 10”. Deci, FUMN evidențiază aspecte destul de importante, continuând să spună: „… Se observă că, pur aritmetic, dacă reunificarea ţării ar avea loc până în 2018 (intervalul acoperit de prognoza FMI), PIB-ul noii Românii ar depăşi pe cel al Norvegiei, Greciei, Cehiei, Kazahstanului, devenind comparabil cu cel al Austriei sau Elveţiei. Având în vedere coeficientul de accelerare a creşterii PIB ca urmare a investiţiilor masive în Republica Moldova, PIB /capita poate avea o creştere accelerată, dublandu-şi valoarea globală (România+Republica Moldova) şi ajungând ca, în valori absolute să devenim o economie în primele 40 de ţări de pe glob, concurând cu Belgia şi Suedia. În valori nominale, respectând modelul german, am putea avea următoarele cifre: 1. Dacă reunificarea s-ar face mâine şi dacă toate costurile asociate adică 180 miliarde USD; probabil că cel puţin 20% ar reprezenta investiţii private, adică 36 miliarde USD; în acelaşi timp, în cazul României, probabil că o cifra chiar mai mare ar reprezenta contribuţia Uniunii Europene, adică încă 40-50 miliarde USD, mai ales că vorbim despre 20-25 ani. 2. Practic, România ar avea de cheltuit în jur de 90 miliarde USD din surse bugetare în următorii 20-25 ani, dar practic, adică între 3,6 şi 4,5 miliarde USD/an. Acest lucru ar permite ca raportul între performanţele celor două economii să se reducă spre nivelul din anul 1990, adică 1:1,5, ceea ce ar reprezenta o uniformizare acceptabilă. 3. Simplificând am putea spune că, respectând „modelul german” am avea un cost de 4 miliarde USD /an, timp de 20-25 de ani pe care să-l plătim pentru a avea o ţară reîntregită, uniform dezvoltată, fără dezechilibre majore” (http://fumn.eu/analiza-fumn-cat-ne-ar-costa-unirea-cu-republica-moldova/ ).
După cele înscrise mai sus urmează să concretizăm care vor fi efectele în cazul reunirii. Lăsând în urmă capitolul economico-financiar, cu calculele respective efectuate de FUMN, atunci ne vom referi la o altă latură și anume: la aspectul moral și social al cetățenilor, în mod special, al celor din societatea basarabeană. Reunindu-ne, cu certitudine, românii basarabeni și cei din cadrul României vor fi satisfăcuți, mai întâi de toate, din punct de vedere moral, fenomen ce aparține facultăților sufletești și spirituale. Prin aceasta se va întări considerabil și va fi onorată unitatea și identitatea națiunii române, ca popor întregit/ unitar. Reîntregirea neamului românesc, din principii de identitate şi unitate naţională, va încadra în valoare autentică demnitatea și conştiinţa poporului român care merită să fie demn de admirație și prețuire, astfel, acesta punând în evidență calitățile, realizările, avantajele. Iar cel mai important este că totalitatea acestor acțiuni și aspecte se vor axa integral pe principiul de recunoaştere a propriilor origini – neamul românesc. Acest lucru este cel mai prioritar şi cel mai important în existenţa unui popor, iar toate restul se vor soluţiona de la sine, în timp, dacă va exista cultura, armonia și respectul corespunzător. De aceea, cursul respectivelor evenimente istorice trebuie să fie acceptat și conștientizat corect de către orice om de conducere din ambele state româneşti şi, respectiv, de către orice cetățean al societăţii basarabene şi al societăţii române, indiferent de consecinţele care vor urma. Iar dacă să ne referim la situația socială și materială a cetățenilor în cazul reunirii, atunci poporul român basarabean, în mod cert, își va îmbunătăți condițiile existenței, acestea aflându-se la ziua de azi într-o sărăcie şi degradare socială halucinantă, plină de erori, necazuri și incertitudini (la ziua de azi, în actualele condiții Moldova fiind cea mai săracă țară din Europa și una dintre cele mai sărace țări din lume). Un component esențial care va îmbunătăți situația materială a cetățenilor din societatea basarabeană în cazul reunirii va fi unul real și anume: salariile și pensiile vor fi echivalate cu cele ale cetățenilor din România, astfel fiind încurajată speranța de viață pentru basarabeni, iar migrația în masă, credem, se va reduce considerabil. Nemijlocit, sistemul de învățământ românesc va fi o realizare enormă pentru tineretul studios basarabean, în rezultat, fiind puse bazele unei instruiri și educații adecvate, bazate pe valori naționale românești.
Evident, în cazul reunificării, pentru început, nu va fi ușor pentru România, preluând în subordinea sa un stat falimentar din toate punctele de vedere. Efectele reunirii vor fi multiple și se vor resimți în timp (așa cum se resimt încă în cazul Germaniei până la ziua de azi, între cei din Est și Vest), având la bază factori atât pozitivi, cât și negativi, posibil, însă cel mai important este că prin reunificarea celor două state românești se va salva şi proteja integral identitatea naţiunii române. Deci, referindu-ne din nou la cercetările efectuate de FUMN, vom menționa următoarea concluzie ce are un caracter definitoriu și nespus de prețios: „Este indubitabil că reîntregirea unei ţări trebuie făcută, indiferent de raţiunile financiare sau de plusurile şi minusurile economice de moment. Este, la fel de clar că, indiferent cât de mult va costa sau cât de mult va dura, o ţară va găsi suficiente resurse să-şi finanţeze reunificarea, aşa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei, de curând sau aşa cum s-a întâmplat chiar în cazul României, după Unirea din 1918. Este deja previzibil, cursul „călduţ” pe care s-au încadrat economiile din România şi din Republica Moldova, cu creşteri anuale modeste, între 2 şi 3 procente, cu exod masiv de forţă de muncă calificată, cu plafonare a investiţiilor străine. În plus, nu există nici o iluzie privind parcursul modest, chiar cenuşiu al economiei fostei republici sovietice: Republica Moldova nu va fi niciodată nici Austria, nici Elveţia, nici măcar Slovenia sau Croaţia. Singurul „accident” care poate schimba panta creşterii performanţei economice în ţara noastră este reunificarea, care poate accelera creşterea medie anuală spre 5 procente” (http://fumn.eu/analiza-fumn-cat-ne-ar-costa-unirea-cu-republica-moldova/ ).
Deci, reunificarea celor două state românești nu depinde de costurile financiare aferente, de avantajele/ dezavantajele economice care vor fi și care vor apărea în timp, însă depinde de cel mai impunător și important factor: întărirea și protejarea unității și identității naționale românești. Așadar, să ne conformăm și să credem în valorile ce corespund necesităților sociale și idealurilor generate de acestea, să credem că reunirea se va produce cu adevărat în cel mai apropiat timp, să onorăm cu devotament ziua de 27 martie 2018.
——————————
Galina MARTEA
Basarabia/Belgia
25 martie 2018