Florin-Cezar CĂLIN: Poeme de dragoste

O situație nemaiîntâlnită…

 

Aș dori să-ți uit iubirea ce mi-ai picurat-o-n suflet,
… și să sting al său jăratec care arde-n el mocnit.
dar tu ai trezit în mine, dragostea, cu al său tunet,
… fulgerând a mea speranță … lucru nemaiîntâlnit.

 

”- Oare crezi că-mi poți răpune visul încă mânios?”,
(fără să diseci secunda … zvonurilor ne-mplinite!).
„- Oare va mai fi vreodată tot atâta de frumos?”
… gândul ce atinge clipa viselor … nedefinite.

 

Văd că-mi controlezi destinul (lucru practic imposibil),
… dar și cerul meu de vise … sau chiar ultimă dorință.
(tot ce am crezut cândva … astăzi e neverosimil),
… o sinapsă ce-a fost ruptă, într-o mare suferință.

 

Sufletu-mi de lut tectonic dus în galaxii de stele,
… simt că îți imită visul … încă în convalescență.
… sărutările divine … toate dorurile grele!,
sunt de-acuma nostalgii sau cu mine-n concurență.

 

Tu n-ai vrut să fii stingheră dară nicio primadonă,
… ți-ai dorit să fii delictul … strecurat, mie în viață.
(pentru alții … tratament, dar făcut cu beladonă!),
permanent, definitiv … altfel (ce-ai făcut) … îngheață.

 

Aș dori să-ți uit iubirea ce mi-ai picurat-o-n suflet,
… și să sting al său jăratec care arde-n el mocnit.
dar tu ai trezit în mine, dragostea, cu al său tunet,
… fulgerând a mea speranță … lucru nemaiîntâlnit.

 

P.S. beladonă = medicament din frunzele și rădăcinile mătrăgunei.

 

 

Semnele vitale ale burlăciei…

 

– Am văzut cum nemurirea, prin puterea-i de dragon!,

… pune fericirii mele … coronița ei … de stres.

… leagă visele-mi în ceață … la condiția de Om,

cu sudoarea parfumată a ”dorinței” de aleas.

 

– Am tot alergat prin viață, uneori pe contasens!,

(fluturi de speranță, negri, mi-au fost veșnicul blestem).

… am fugit mâncând pământul … galaxiile din mers,

însă dragostea-ți perenă a fost (clar) al meu totem.

– Te-am închis în beciul mării ca să-mi odihnesc eu visul!,

… căci mi-e milă de aceia … care-și trag prin el năvodul.

(și-n femeia-heruvim) … ce și-a consemnat alesul,

… în Scriptura Căsniciei, (care-i va cânta prohodul).

… am propus la suicid, vise, gânduri sau cuvântul,

”- M-am născut chiar matinal numai să nu-mi fii ispită!.

… dar pe stada nemuririi … tu mi-a devenit mormântul,

ori speranța pentru viață … și posibila iubită.

 

– În dicționarul vieții, am citit precum un orb!,

… și am șters din constelații … visul tău de calendar.

(însă m-am împotmolit … și-acum rabd ca bietul Iov!),

… tot ce soarta disperată, a jurat pe-al tău altar.

Am sperat că n-o să-mi iei chiar și bruma de speranță,

… țipătul ce frânge osul … zilelor celibatare.

(picătura demnității … care și-a păstrat prestanță),

până-n clipa când iubirea mi-a luat … semnele vitale.

 

 

Convingerea femeiască…

 

– Dacă într-un timp anume … nu-ți găsesc eu liniștea!,
… iartă-mi disperarea nopții ce sărutul ți-l atinge.
… când eu nu voi fi acolo … nici măcar nu întreba!,
de ce lacrima-mi uscată, sentimentul îți tot plânge.

– Am dat de băut uitării, să rămână fără tine!,
… să te piardă în neant și-n clepsidra cu iluzii.
… să nu-ntrebe de ce doru-ți, mă dorește doar pe mine,
iar în detrimentul sorții, să facă mereu confuzii.

Inima-mi (cândva de piatră) bate … tunet în furtună,
(pentru tine și iubirea … dedicație a firii!).
chiar dacă stropii de ploaie udă (semn de vreme bună),
… sentimente de obidă … sau secretul nemuririi.

– Dragostea îți malignă, canceroasă, eu pot spune!,
… un complex de îndoieli, într-o stare de iubire.
chinul lacrimilor grele … stresul nopților peline,
… adunate sistematic … în pocal de fericire.

Tot trecutul tău ambiguu, astăzi pare pueril,
(un conglomerat de fapte … înzestrate cu tăcere).
… chiar nevinovate lacrimi, scurse-n ochii de copil,
și-ai divinității tale … când îți cer o mângâiere.

– Astăzi dacă ceru-ți plânge … tu să nu te întristezi,
… fiindcă-s lacrimile noastre, lacrimile bucuriei.
… în curând ai să răsari, precum soarele-n livezi,
punând capăt disperării sau minciunii, agoniei.

– Dacă într-un timp anume … nu-ți găsesc eu liniștea!,
… iartă-mi disperarea nopții ce sărutul ți-l atinge.
… când eu nu voi fi acolo … nici măcar nu întreba!,
de ce lacrima-mi uscată, sentimentul tău convinge.

 

Convalescența unui moment culminant…

 

– Inima-ntreabă de tine! Ce ar trebui să-i spun?!,
(că ești zorii zilei mele … ce mi-au năvălit pe frunte?).
… sau că-mi ești un răsărit (nu baloane de săpun),
unde practic nemurirea … nu prea mai are cuvinte.

… ești neantul meu divin, revărsat dintr-o clepsidră,
sau un râu imens de foc care nu-și știe izvorul.
… trandafirul de lumină … încuiat într-o firidă,
ori motivul meu atroce, pe care-l suportă dorul.

Când oftezi, simt cum îmi smulgi sufletul din rădăcină,
(vise le prefaci în stele … sufocate de-așteptare!).
ai pornit războiul minții și dezastrul în minciună,
… iar iubirii ne-ncepute, nu prea îi găsești scăpare.

– Mă cam fâstâcesc în gesturi, unele chiar amețite!,
… și pășesc în prag de seară peste punțile-ți nătânge.
(cred că m-asaltează gânduri … momentan, neavenite)
dacă în amurgul serii visul nostru încă plânge.

… frângi în mintea ta trecutul care tot mai lăcrimează,
(cu intenții de neant … pregătite dinainte).
… visul meu în al tău gând simt cum doru-ți îl prizează,
pregătind în noi demersuri pentru multe jurăminte.

– Poți să fii mireasa mea, chiar și în convalescență?,
… trecând marea îndoielii la capitolul răbdări.
… și în ochii mei să fii … veșnica reminiscență,
(ce și-a amânat declicul, prevăzutei dezertări).

 


Mult rânita mea ispită…

Motto:

”Bătrânețea începe de când începi să te temi de ea!”.
(George Pruteanu)

 

”- Bătrânețea îți începe … atunci când te temi de ea!”,
… sau când uiți, pentr-o secundă, că ai fost cândva copil.
(sentiment care nu poate să ți-l ia chiar nimenea!),
nici măcar când neputința te-a făcut să pari umil.

… poate pe la pubertate să fi întrebat în treacăt,
(dacă este ipohondră, melancolică, sau grea).
… n-o putem iubi cu ură … – Timpul ei nu are lacăt!,
ca s-o-nchizi tu în clepsidra dânsului oricând vei vrea.

Tinereți adolescente le-am pierdut pe-al nopții val,
(ne-au fost până-n zi de ieri, o poveste de iubire!).
astăzi închinăm cu moartea … pregătită pentru bal,
… un pocal de indulgență pentru crunta-i amintire.

– De-acum timpul se așterne peste noi ca și o mare!…
… de trăiri … ce îți dau voie, să deschizi tu larg fereastră.
… și tot ce-ai avut pe suflet … indolență, nerăbdare,
să le lași (ca pescărușii) să zboare spre zarea noastră.

Văd că-ncet, începi să-ți prinzi, ghiocei în tâmpla vieții,
… și privind spre cer să spui: – A sosit și-al nostru timp!.
(nu contează că-i spre seară sau sunt zorii dimineții),
”- Bătrânețea, pentru noi, nu mai are anotimp!”.

– Timpul tău e timpul nostru! – Soarta a-nceput cu tine!,
(n-am să pot uita nicicând, faptul că mi-ai fost iubită).
mi te-ai întrupat din înger … ca să fii tu pentru mine…
… tot ce viața mi-am dorit … mult rânita mea ispită.

 

 

Invitație la fericire…

 

– Iubito, te invit la fericire !

”Fac cinste azi și nu mă refuza”.

– Te-am căutat prin vis sau amintire !

Și te-am aflat răpindu-mi inima.

 

– Ce zici ? Va ninge iar în miezul verii ?!

– Ne vom preface în stele de nea ?!”.

Sau înrudiți cu demnitatea serii,

Vom aresta, pe veci, inima ta ?!.

Eu nu știu de ce-i mare tragedie,

”- Să ningă-n vară, dacă s-o putea !”.

– Atunci să vezi (curată nebunie) !,

Când visul tău în fulgi s-ar transforma.

– Ce bine-ar fi să fie totuși ploaie !

Să potolească sângele, mirajul.

(atunci când te-am găsit erai văpaie),

– Și-acuma vrei să spui că n-ai curajul ?!

– Ca să accepți chiar ploaia ta de vise !

(când sloi de gheață curg în mintea mea).

Trupul mi-e ud, idei mi-s compromise,

– Și-ncet, încet mă paște iarna ta !

 

– Prin ploaie caut eu a ta iubire !

(și nu sunt sigur de n-o voi rata).

– De-aceea te invit la fericire !

Rugându-te ! – Tu nu mă refuza !

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

3 martie 2019

 

***

Florin-Cezar CĂLIN, poet român care și-a făcut debutul mai târziu, la insistențele unui bun prieten, Cristan TECHIU. Coordonator în anul 2018 a antologiei de versuri ”Evadați din zăpadă” – editura Inspirescu Satu Mare.

A participat la concursul internațional de poezie ” Nicolae Drăgan” , Galata jud, Alba, publică în diverse reviste literare: colaborator la revista de cultură literară ,,Logos și Agape”; ,,Convorbiri literare”;

Prezent în mai multe antologii; Ochiul ce ne privește din întuneric – coautor antologie religioasă -Editura Contrafort Craiova 2017 ; Sculptură în dragostea ta – Editura Coresi – București 2017; Cuvinte încrucișate – editura Editgraph – Buzău 2017;  Vis de iarnă – Editura Liric Graph-Buzău 2018 coautor antologie;  Iubirea ca o poezie – editura Liric Graph- coautor antologie de iubire- Buzău 2018;  Scriitori în sărbători – editura Olimpias – Iași 2018 coautor antologie; Evadați din zăpadă editura Inspirescu – Satu Mare 2018 coautor antologie; Pariu cu viața (tradus și în limba italiană) Editura Liric Graph-Buzău 2018;  Sculptorul de vise– Editura Liric Graph-Buzău 2018; Închisoare viselor, Editura Inspirescu, Satu Mare 2018.

Reeditează volumele:

Prizonier al pânzei de păianjen– Editura Contraste culturale-Giurgiu 2018; Autostrada viselor sacrificate– Editura Contraste culturale-Giurgiu 2018;  Trilogia ”Mâna destinului” cu volumele: vol.1 De trei ori femeie;  vol.2 Protestul ochilor tăi; vol.3 Donatoarea de speranță;  editura   Contraste culturale – Giurgiu 2018;

Volume publicate:  Nu-mi călca pe urme soartă; Galaxie pe-un vârf de ac; Flacăra speranței; Parfum de femeie în fumul de țigară; Lacrima cerului; Ochiul trăirilor tale; Universul ochiului de lut. Toate aceste volume au v[zut lumina tiparului, la aceeași editură, ”Contraste culturale”- Giurgiu 2018-2019.

Lasă un răspuns