Locatarul anonim al gândurilor mele…
– Eşti demult o rugăciune, ce mi s-a-ncurcat în păr!,
… sau jăratec sângelui … molipsit de-a mea dorinţă.
(ce-a exclus ura din oameni … falsităţi din adevăr),
– Locatarul anonim, înclinat spre pocăinţă!.
Fericirea umbrei tale, a dospit speranţe-n mine,
(complotând meticuloasă … la distrugeri de dureri).
– Mă dezic de nostalgia, zilelor, care-s răpciune!,
… şi îţi integrez iubirea … în completul de plăceri.
Nervilor cândva zburdalnici, expulzaţi, cred, din amor ,
… eu le-am devorat substanţa … prin procesul distructiv.
– Ca să mă dedic iubirii! – Un călău interior!,
… să fiu umbra sorţii tale … ori remediu cognitiv.
Cred că mi-ai furat trecutul, pus în spaţiul virtual,
… păcălind toţi mateloţii … punţii mele de suspine.
(mi-este dor de visul nostru, care-i supraponderal),
… dar şi de răbdări naive, din privirile-ţi virgine.
Spiritul demult veghează, frământarea bolii mele,
(cu iubirea ce se-ncrede … că din viaţă-şi trage seva).
… iar destinu-i este scris sau chiar programat în stele,
– Pentru ca-ntr-o bună zi să-ți cunosc din nou eu slova!.
– Simt că nu vrei să-mi ataci, propria identitate!,
(ca apoi să te transformi … în probabila sosie).
– În amărăciunea clipei, tu nu eşti o falsitate!,
… ci un spirit dezvoltat … veritabilă soţie.
– Eşti demult o rugăciune, ce mi s-a-ncurcat în păr!,
… sau jăratec sângelui … molipsit de-a mea dorinţă.
(ce-a exclus ura din oameni … falsităţi din adevăr),
– Locatarul anonim, înclinat spre pocăinţă!.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
Iulie 2019