Ignoranța șoaptelor noastre…
”- Nu-mi zidi din nopți imperii, fiindcă seamăn-a morminte!”,
… nici nu-mi spune vorbe goale … folosite în cuvinte.
lasă-mă să cred în tine, în speranțe … sau nevoi,
… împărțindu-ți disperarea, din privire, între noi.
Lasă-mă să îți sfârșesc (cu un gând) pagina vieții,
… știind că tu mâine, iar, vei fi roua dimineții.
sau chiar sufletul din mine … (un văzduh în devenire),
cerul meu de dor albastru, rampa înspre fericire.
Ochii tăi parcă mă dor de când lacrimi de lumină,
visele-mi aleargă-n șoaptă … (fiindcă nu cunosc hodină).
… nici trufia nu-mi dă pace … dar vom fi cei ce zidesc,
morții noastre anotimpul și un Rai dumnezeiesc.
”- Prăbușirea nu-i un vreun vânt sau însemn că e frutună”,
… ci e tihna alergării … după clipa cea nebună.
… altceva mă îngrozește în privirea ta de piatră:
”- Că iubirea noastră pură nu prea-ți este devotată!”.
”- Vezi văzduhul de speranțe ce ne-a fost atribuit?”,
… e o ”piatră de-ncercare” … ca o lamă de cuțit.
așa că … nu-ți face griji că iubirea te-ar trăda,
fiindcă-n conștiința firii … ești demult iubita mea.
Suntem semn de-mpăcăciune într-o lume neloială,
… însă nu avem ”fierturi” să tratăm această boală.
vom agonisi speranțe, certitudini, chiar dorințe,
… pentru ziua când iubirii îi vom semăna … semințe.
Am intrat desculți în viață, consecvenți însă-n iubire,
(că nici moartea nu ne-ntreabă de-avem loc în nemurire).
… botezându-ne pe-aceasta chiar cu numele … Speranță,
vom ucide nepăsarea și a dânsei … ignoranță.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
9 aprilie 2019