Forma rebelă a poeziei mele…
– Stai ascunsă-n Infinit, printre stele căzătoare!,
(timpului să-i fii rebelă … legănată-n val de mare).
… în alcovul conştiinţei … rima ta piere în şoapte,
ca o stea-n amurg târziu, deşteptată-n miez de noapte
Te trezești scriind poeme … pe pereții goi ai morţii,
… şi faci şezătoare-n zări, doar cu patimile sorții.
”- Nu te-asemeni cu nimic, căci eşti muza din cascadă!”,
… curgi ca roua de pe stânci, ce în braţe-mi stă să cadă.
Despărţiţi de Universul … care încă se mai teme,
… ai răpit tu visului, rima sa, mult prea devreme.
… mi-ai pătruns adânc în suflet, foarte-ncet, pic după pic,
lăsând uzul raţiunii … fără dreptul la nimic.
– Aminteşti lumii astrale … că ai fi doar candoare!,
… şi mi te prelingi din braţe doar să zici că-mi faci favoare.
eşti izvor ce-adapă viaţa … printre stânci cu mii de creste.
… sau o-nchipuire-a firii, ce mi-a fost dată ca zestre.
– Tu eşti apa ce adapă … setea mea nimicitoare!,
(scut la mesele minciunii, deseori încântătoare).
… umbră răcoroasă-n viaţa-mi mistuită de păcate,
şi-o speranţă a-mplinirii … care încă n-are acte.
Te-ai născut din norii reci, prefăcuţi în stropi de ploaie,
…o rebelă-n dorul meu … mutilată în războaie.
stai ascunsă printre aştri sau în slova ta de veci,
… umplând inimi de iubire pe-acolo pe unde treci.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN