Florin-Cezar CĂLIN: Clepsidra de rezervă a timpului…

Clepsidra de rezervă a timpului…

 

Mi se spovedește timpul, în clepsidra-i de rezervă,

… cu o mare disperare … și cu foarte multă vervă.

că sub pleoapele prea grele, mai visează întâmplări,

… dospind agonia-n vise … și-n curând în sărutări.

 

Spânzură geana durerii somnul frumuseții tale,

… căci de astăzi mi se pare … și-a sedat clipe de jale!.

am greșit când nemurirea te-a ales numai pe tine,

să faci față conștiinței … și s-o scoți dintre ruine.

… delirările-i se pare că dau numai amânări,

sau iubiri abandonate … rătăcite-n resemnări.

… sunt bolnav de multă vreme fără ca să am habar,

”- Că-n intimitatea sorții … dragostea-și face altar!”.

N-am crezut că ochii tăi … chiar scot radical din vise,

(că sunt vinovați de doruri și de gesturi interzise).

… chiar de au greșit răsunsuri … la vădite remușcări,

tot au înțeles că soarta … suferă modificări.

 

… ai ucis realități, idealuri sau chiar crez,

(pariind mâna dreptății pe … un gest de amorez).

… în genunche stau acuma, întristat și îmi jelesc,

o posibilă iubire … de care mă-ndrăgostesc.

– Pentru un nebun ca mine timpul tău are valoare!,

(îmi trezește insomnia … chiar din somnolenta-i stare).

neuitând că fericirea … poate fi și foarte tristă!,

… un regret ce n-a uitat că în lume ea există.

 

Drept pedeapsă fac mătănii și-mpart vise la săraci,

(sub pretextul că iubirii tu oricând poți să-i fii vraci).

… sau că poți (în disperare) … și cu foarte multă vervă,

să le spovedești chiar timpul, în clepsidra de rezervă.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

18 martie 2019

 

Lasă un răspuns