ȚI-AȘ SCRIE UN POEM
Ți-aș scrie un poem din care să-nțelegi
Lupta mea prea grea, dusă de ani întregi
Cu mine nu cu tine, cu amintiri din ieri,
Cu toate zidurile mele, înalte, de tăceri.
Mi-e cântecul o floare pe care nu am rupt-o,
Mi-e viața o cămașă pe care am croit-o
Din material puțin încât nu m-a-ncăput
Și-n fața amintirii stau goală și…atât!
Mă pot citi întruna atât pământ și cer
Doar pentru tine însă cititu-i un mister,
Pui cartea de o parte, deloc nu te atrage,
În sufletul meu trist un dor cumplit tot rage,
Mi-e somnul un ciulin care mereu mă-nțeapă,
Visul îmi este sec, nici setea nu-mi adapă,
Mi-e plânsul o perdea ce pe ochi se așează,
Picioarele-s inerte, simt cum paralizează!
Ți-aș scrie un poem dar…azi nu mai contează,
Viața-i deja trecută și-n ea iele dansează,
Poemul meu, presimt, fără ecou ar fi
Și în tăceri cumplite, de dor, m-or adânci.
Prin cer poate vreodată cumva ne-om întâlni
Și din tăceri nebune atunci chiar vom ieși,
Prin stele vom pluti doar cu lumină-n ochi
Feriți, în acea lume, de orice de deochi!
———————————–
Florentina SAVU
22 august 2019