STARE
Din arbuștii mei de dor
S-au desprins frunzele toate,
Stau sub cer fără decor
Flămânzi de foșnet și șoapte,
Pletele de timp se-ndoaie,
Vântul le-mprăștie-n vis
Iar lujeri de ciumăfaie
Lipiți sunt de-ai mei iriși,
Curg șiroaie de-amintiri
Peste văi deja pălite,
Cerul mi-aruncă priviri
Zi de zi mai ostenite,
Plânge visul printre ramuri,
Susură lacrimi prin râu,
Mugește vântu-n olanuri,
Tare-aș vrea să le pun frâu,
Să le-ntorc dup-a mea vrere,
Stelele să-mi joace-n păr,
Să sting orișice durere
C-o floare dulce de măr,
Razele lunii mă scalde
În praful lor fermecat,
Să simt soare cum mă arde
Și frig cum e alungat,
Pe aleile cu plopi
Să-mi duc pașii fericiți,
Să-mi picure de mir stropi
Peste anii mei trăiți,
Să-mi curgă soare pe umăr,
Vântul să mă mângâie,
Pe nimeni nicicând să supăr,
Vis să nu se tânguie!
Prin fereastra mea de suflet
Să-mi văd dorul adormind,
Să îi cânt de leagăn cântec,
El să fie tot flămând,
Lumea să fie o mare,
Sau un lan de bunătate,
Să culegem fiecare
Din roadele-i parfumate,
Să depănușăm iluzii
Și să sămănăm speranțe,
Să ne-ntărim cu perfuzii
Decontate pe chitanțe,
Să lucrăm ogorul vieții
În parcele de iubire,
Să-i dăm prinos tinereții
Clipa noastră de trăire,
Să foșnească sub picioare
Iarba, pe desculțe tălpi,
Să ne susure izvoare
Lângă aleea cu plopi!
———————————–
Florentina SAVU
10 ianuarie, 2019