NU PLÂNGE MAMĂ !
Nu plânge, mamă! De ce plângi?
De ce azi mâinile îți frângi?
Credeai că dacă ai copii
Mai fericită o să fii?
Nu plânge, mamă! Nu mai plânge
Cu lacrimi roșii ca de sânge!
Fii mândră că tu le-ai dat viață
Și-ncredere-n ei și speranță,
Fii mândră că trăiesc prin lume,
Chiar dacă au uitat de tine,
Fii mândră c-ai clădit o viață
Chiar dac-a ta e ca o ață!
Nu plânge, mamă! Nu mai plânge,
Chiar de ți-e inima ghem, minge!
Tu ai făcut lăstari frumoși,
Iartă-i de sunt nerespectuoși!
Iartă-i de-n lupta lor prin timp,
În suflet mi ți-au înfipt ghimp!
Trimite-le gânduri frumoase
Și uită de dureri de oase,
Și uită de boli, de căderi
Și scoate-l din minte pe ieri,
Mergi,mamă dragă, înainte
Cu pași mărunți dar, ia aminte,
Fi-vor și ei cândva bătrâni,
Urează-le să fie buni,
Copiii lor să îi ajute,
Să n-aibă comportării urâte,
Mereu să le fie aproape,
În miez de zi dar și de noapte,
Să le aline dor și lacrimi,
Să nu cunoască nicicând patimi!
Nu plânge, mamă! Nu mai plânge
Și la piept poze nu mai strânge!
Roagă-te mult să-și amintească
De dragostea cea părintească
Și roagă-te și-acas’ să vină
Și slăbiciunea să-ți susțină,
Să le zâmbești cu bunătate
Că, mamă, tu le ierți pe toate!
Iar dac-o fi să nu mai vină,
Așează-ți capul pe perină,
Când ceasul vremii s-o strica
În gând s-o ai doar pe Maica,
Ea va veni cu-nduioșare,
Cu-o dragoste atât de mare,
Și sufletul ți-l va conduce
În cer unde lumina-i dulce,
Unde nu este supărare
Și niciun pic de-ncrâncenare,
Unde un Rai ți s-o deschide
Și-n el, primitor te-o închide…
Le iartă fapte, nepăsare,
Iartă-i că nu ți-au pus o floare
Pe la mormânt, din când în când,
Că te-au gonit din al lor gând!
O mamă iartă-atât de multe!
Copiii și-i poartă sub frunte,
Sunt nelipsiți din pieptul său
Oricât acești i-ar face rău.
———————————–
Florentina SAVU
18 octombrie, 2018