MĂ DOARE DAR REZIST
Mă doare dar rezist când tu mă minți,
N-aș vrea o lacrimă să-mi curgă,
Dar dacă parte nu faci dintre sfinți,
Cum oare plânsul meu să te ajungă?
Mă doare dar rezist când râzi de mine
Și stau cuminte tare-n banca mea,
Doar asta știu să fac eu cel mai bine,
Răbdarea e ștampilă-n viața-mi grea…
Mă doare dar rezist mereu prin timp
Și gândul îmi trăiește vitregit,
Aș trage-o fugă-adesea prin Olimp
Dar ce rost ar avea? Va fi tot chinuit!
Mă doare dar rezist cum pot, eroic
Pe baricade, de ani, interzise,
Sufletu-mi e în credință stoic,
Doar lacrimile îmi mai sunt astăzi permise!
Mă doare dar rezist prin cald și ger,
Și prin intemperii nenumărate,
Cu sufletul stau agățat de cer,
Acolo voi găsi seninătate,
S-or isprăvi atunci lacrimi, regrete
Și câte toate-au stat poveri pe mine,
Dureri și visuri, doruri desuete
Și-oi ști ce va-nsemna starea de bine!
———————————–
Florentina SAVU
29 decembrie, 2018