COPACUL TRIST
Te țin în palmă drag pământ,
Cu brațele mele te-alin,
Și îți șoptesc dulce cuvânt,
Și-ți dau din aerul divin,
Prin ale mele crengi vezi cerul
Albastru pururea, curat,
În mine vei afla misterul
Unui trai neinfestat…
Of, oamenii tăi ce îmi fac?
Atâta ură-n ei au strâns,
Mă ciopârțesc…da, nu mă plac
Dar într-o zi vor da în plâns…
Ei uită azi de al lor bine,
Că aer le oxigenez,
Că brațele-mi știu să-i aline
Și că îi binecuvântez,
Și uită că le țin pe șale,
Cu toată dragostea de ei,
Pământul, să n-o ia la vale
Și să le năruie temei,
Mă taie fără nicio milă,
Cu minte clară nu gândesc
Și mă privesc cu multă silă
Când mort, pe jos mă prăbușesc!
Veni-va ziua însă când
Vor regreta nemila lor,
Când cerul va porni urlând
Cu răzbunări de ploi și nor…
Priviți-mă cum chiar susțin
Planeta-ntreagă, deci pământul,
Cum brațele-mi de heruvim
Vă protejează cu dor, gândul!
Cum? Banii să primeze-n viață
Și în derâdere s-o luați?
Veni-va timp fără speranță
Și socoteală o să dați,
Să nu vă plângeți de nimic,
Să nu vă plângeți că natura,
Fără de milă și cu sic,
Își va schimba întorsătura,
Ați poluat bietul pământ
În fel și chip, nu se mai știe,
Cum să vă pierdeți ce-aveați sfânt,
Pentru trei zloți în pălărie?
V-a potopit pe toți gunoiul
Pe care-l aruncați oriunde,
Curând juca-va tontoroiul
Prin ale râului reci unde,
Nici apă nu veți mai avea,
Nici hrană bună, sănătoasă,
Până și cerul s-o schimba
Iar voi veți fi plini de…angoasă!
Hai, luați măsuri de pe acum
Și nu mai schilodiți natura
Àltfel, cu tristeți v-o spun,
Viața v-o lua-o de-dura!
———————————–
Florentina SAVU
23 august, 2018