CE ECHILIBRISTICĂ!
Merg pe sfoara timpului
Și-mi car viața după mine,
Cine-o să mă tragă-n jos?
Inimă? Creier? Poți spune?
Fac echilibristică
La o mare înălțime,
Inima e curajoasă,
Creierul o va susține?
Sfoara sper să nu se rupă!
Oare greutatea mare
E la creier ori la minte?
Asta da, e-o întrebare!
Inima bate nebună
Și pare puțin mai grea
Dar creierul se opune,
Altfel, nici nu se putea!
Simbioză între ele
Rareori o să-ntâlnești,
Sunt când „cea”, și sunt când „hăis”,
Ura vrei să le strunești!
Inima vrea infinitul,
Creierul zice: – Nu-i bine!
De n-o să te stăpânești,
Răul peste tine vine!
– Hei, tu creier de nimic,
Te dai întruna deștept,
Eu fac lumea fericită,
Ce spun acum, nu e drept?
Tu o-ndemni să se oprească,
Să își cheme moartea-ades,
Ești și crud, și egoist,
Și mânat de interes!
– Hm! De-atâta bubuit,
Într-o zi o să plesnești,
Vei lăsa în urmă jale,
Vorbele tale-s povești!
– Tu le cam iei mințile
Și-i înnebunești pe mulți
Cu depresii și psihoze,
Mai bine ai fi din câlți!
– Ce spui, soro? Fără creier
Ai fi o simplă legumă,
Dar de un’ să știi tu asta
Când trăiești doar în furtună?
Bați întruna și jelești
Relele din lumea toată
În loc să iei atitudini
Și să-ntorci a vieții roată,
Norocul este la mine
Iar gândirea tuturor
Este condusă de creier,
El e-atoateștiutor!
– Fără mine n-ai valoare,
Oricât de mult te-ai făli,
De n-om uni în iubire
Poate le vom potrivi,
Tu dă-mi minte, eu simțire,
Să echilibrăm balanța,
Lumea fi-va fericită
Să-și reclădească speranța!
– Știi ceva? Ce zici, zici bine,
Chiar așa proastă nu ești,
Dumnezeu ne-o cununa,
Vom trăi ca în povești!
– Oamenii s-or bucura,
Vor cunoaște armonie,
Ața vieții-o fi de aur,
De-acum până-n veșnicie!
———————————–
Florentina SAVU
22 februarie 2019
Imagine Internet