Tata-i doar în Ceruri
Tata a urcat în Cer, e păstor la stână
Doarme-n flori şi-ascultă, îngerii în cor,
Sau veghează turma , tolănit pe-o rână
Pare c-a uitat de mine ,iar eu, mor de dor .
Zile trec prin el, ca printr-un altar,
Tochitură face, prinsă aspru-n seu
Numai că o duce, îngerilor, dar
Și la cină seara, vrea cu Dumnezeu.
De la tata noaptea , uneori primesc
Vise din Lumină , numai el când vrea,
Trebuie pe loc, doar să-i mulțumesc
Și-apoi să pornesc,iar pe calea mea.
Dacă el în vis , cheamă-n primăvară
Atârnată-n aburi ,pe un colț de zi ,
Vestea asta tristă , iar mă înfioară
Și cu ea îmi spune și ce nu pot şti.
Dacă visul tatei mă urcă spre stele
Sigur el mă ceartă şi îmi dă un sfat,
Mă cufund în mine in clipele grele
Cu bagaju-n mână ca într-un păcat.
Dacă ochii tatei, poartă-n ei Lumină
Vreau să fie noapte să mai pot visa,
Ca Lumina tatei , peste noi să vină
Unduiri de raze, verzi de poți zbura.
Iar dacă dojana e catifelată
Și așază raza pe privirea mea,
Ziua poate trece, tare alintată
Tata-i doar în Ceruri , nu-i în nimenea.
Incertitudini
Bat vulturii din aripi a pețit
Sunt ei sau îi confund cu depărtarea.
Vântură vânt, sau iar a amuțit,
Te strig în van , doar eu aud chemarea.
Lucește -o sabie de foc în stropi de ploaie
Sau peste cer veghează curcubeu.
Plouă nebun, sau iar se preling zoaie
Din picurii de baie-ai unui zeu ?
În întuneric dorm sau strâng furie ,
Sau numai tac, aşa cum fac mereu?
Ori mă trezesc în zori pe-o stea de bucurie
Îmbrățișată-n prag de Dumnezeu?
Umbre se duc, sau parcă văd câmpia,
Sau fluturii furiei curg în râu ?
Ori reavănul descânt mi-l poartă glia
Cu pletele din aur , spic de grâu.
Mă văd pe mine sau mă trec prin umbre,
Sau peste tot ogorul iar mă scurg?
Ori vântul vine-n noapte să mă scurme
Îmbrățişând pământul, sau mă curg ?
–––––––––––––––––-
Emma POENARIU SERAFIN
19 iunie, 2018
Minunat poem