Paradisul clipelor
Clipoceşte clipa, apele se zbat,
Munții dau în clocot Tâmpa s-a trezit
Norii bat din aripi umbrele străbat
Sabia din ceruri, un timp a muțit.
Clipă după clipă şi îmi uit de mine
Vuietul din ape în bucăți mă rupe
Să plutesc aiurea, din bucăți îmi vine
Norul într-o rână, vreau să mă astupe.
Doina dintre ape, în auz îmi cântă
Cad în relaxare, uit și unde sunt
Verdele padurii din brazi mă sărută
Mă despoi de versuri, până şi cuvânt.
Soarele adie , numai cât îmi place
Vântul prins în baieri astăzi a tăcut
Apele țâşnite rup din timp ,în pace
Din rutina vremii iute m-am trecut.
Clipa se așează , peste altă clipă
În mojarul vieții doar să mă adune,
Îmi caut prin minte frânturi din risipă
Note-n portativul, atârnat de strune.
Paradisul apelor
Este dimineață și mă-ntorc la viață
La fereastra sumbră, fac o încercare
Cerul e ca plumbul îmbrăcat în ceață
Visele din noapte, triste și amare.
Într-un ochi ce doarme, caut amintirea
Verde și vorace care nu-mi dă pace
Cu mâna agale , îmi feresc privirea
Cum o rază suplă loc din nori îşi face.
Vine de la soare prinsă-n dezlegare
Tristă și pustie și-a pierdut cărarea
Altele timide, ne privesc amare
Și cu capu-n ceață, dorm pe întrebare.
Cu priviri aiurea, deretic prin clipe
Vreau sa găsesc una, prinsă de iubire
Ca la mine-n suflet, să se înfiripe
Să mă poarte astăzi, peste nemurire.
Nu îi găsesc locul, caut Universul
Care le piteşte în locuri din noapte,
Mie, el , zgârcitul, îmi mai lasă versul
Să le trec prin slova, clipelor furate.
Am să-i mai fur una, scursă din odihnă,
El rămâne-n pază, împletit cu visul,
Prinsă de aceasta stă ascunsă-n tihnă
Clipa dintre ape, ce-mi dă Paradisul.
Şi adorm pe jos
Bate vânt de coastă, marea e pustie
Valuri ciufulite, peste maluri bat
Cerul negru smoală întins ca-n hârtie
Semnale de nave, la țărmuri răzbat.
Stau încremenită și privesc angelic
Mii de păsări zboară-n cerul dormitor
Curenții de aer le plimbă vremelnic
Altele năuce, cad stinse din zbor.
Unele prin noapte ne tot dau târcoale,
Pradă parcă suntem stolului flămând ,
Bat din triste aripi, peste plaje goale
Sufletul pustiei, ne cuprinde blând.
Una se desprinde pe umăr la mine
Din aripa ruptă, nu mai poate da,
Valurile marii, parcă-s mai senine
Dar pacea din zboruri nu i-o mai reda.
Marea despletită, suflet de copilă,
Ce-o îmbrățișază, din spinarea mea
O sărută tandră, prinsă-într-o idilă
Pasărea- n durere, morții nu se da.
Noaptea curge lină, coală de hârtie
Valurile marii, cântă mai frumos
Pana mea veghează, nu mai poate scrie
Aștept dimineața și adorm pe jos .
Dimineața
Ziua se aşază-n dulce-alinare
Palmele cerşinde, se prind rugăciunii
Sufletul mijeşte clocotind mai tare
Focu-n încleștare, mestecând tăciunii.
Pui de vrăbiuță zboară strâmb dar sigur
Zațul din cafele mă prinde din drum
Litere de-a valma pe foaie nesigur
Fumul de țigară mai rupe din scrum.
Trupul obosit, zace nesfârşirii
Poate fi al lui, poate fi al tău,
Ninşi şi aplecați vrajelor iubirii
Pic cu pic te-adună zmotocit din hău.
Zilele se scurg, se-ascund sub tăcere
Cântecul scris muzei ce de-abia-l asculți
Pentru o clipită încă îți mai cere
Vraja te mai poartă, spre aburi desculți.
Fumul de țigară te ia şi te duce
Cad genunchii lâncezi mici şi astăzi blânzi
Apoi te gravează , desenând o cruce
Timpul lin se scurge de nu-l mai cuprinzi.
Valuri
Valuri de gânduri, valuri prin frunze
Valuri prin norii ce nu se-ating
Valuri prin valuri și valuri prin muze
Valuri pe ochii ce nu mai plâng.
Valuri de timpuri prin valuri de clipe
Valuri prin codrii trişti și pribegi
Valuri de păsări bătând din aripe
Valuri prin maluri de nu le-alegi.
Valuri de vânturi ce spulberă frunze
Valuri de flori ce-s cazute din vis,
Valuri de gânduri ce muşcă din buze
Valuri de suflete plecate-n abis.
Valuri de râuri se scaldă prin ape
Valuri tenebre ce rup din destin,
Valuri prin stânci, ce vor să le sape
Valuri de zâmbete, moarte-n suspin.
Valuri de raze-n buchet de iubire
Valuri prin valuri prin val ce-l alergi,
Valuri în ştire, ori val în neştire
Valuri de nori îndesați sau pribegi.
Valuri de suflete trecute prin clipe
Valuri căzute uitate-n infern,
Valuri ce încă doresc să se-adape
Valuri de inimi, tăcute sub stern.
Valuri de vise , prin valuri de fluturi
Valuri de trupuri ce cad în mocirlă,
Valuri de tină de nu poți s-o scuturi
Valuri de broaște pe margini de gârlă.
Valuri de stele pe Cer prin Luceferi
Valuri de Soare ce curge-n lumini,
Valuri ce spintecă în valuri de suferi
Valuri de țară, plecată-n străini.
––––––––––
Emma POENARIU SERAFIN
Brașov
17 iunie, 2018