Iubirea
Iubirea-n ceruri te ridică
Prin zbor ușor, ca de condor,
Spune și ce nu vrea sa zică,
De flăcările, prin să dor.
Te învârtește, te-amețește,
În rostogol să te alinte,
Iar de iubirea, te iubește,
Plutești ca scoasele din minte.
Vorbești cu tine şi-ți promiți
Că n-ai să poți să mai iubești,
Iubirea-i fără de arginți ,
Și făr’ de preț, te dăruiești.
Și te scufunzi în sacrul noi
Și te transformi în poezie,
Buchet de stele prinse-n doi
De când e lumea și-o să fie.
Liturghia
Soarele cu ochi perlateci, azi și-a petrecut .
Acum zace-n vârf de munte, peste niște stânci,
A dat balul vieții sale, ori ce-o fi avut ?
C-a uitat să mai apună ochii săi adânci .
Tolănit pe-un pâlc de jnepeni, parcă retrăiește
Dansul razelor zglobie ,de prin Infinit.
Nu așterne drumul lunii și nu reclădește
Calea noptii-n munții carpatici, ce s-a îndoit.
Stă și-i roșu bată-l vina, munca-i pare grea,
Raze scurse-n ochii lumii iar s-au rătăcit.
Ii întind un colț de suflet , din ființa mea
Și o clipă de odihnă, din timp netrăit.
Iau lumina lui pierdută, ca s-o fac altar,
Brazii de pe vârf de creste naosul susțin,
Fac iconostas din frunza unui vechi stejar
Iar din ghinda lui strivită, anafuri și vin.
Animale speriate din munți adunam
Și la sfântă rugăciune, astăzi le-am adus.
Păsările zbuciumate toate-s sus pe-un ram,
Dumnezeu, în liturghiei, miruie-n apus !
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
16 octombrie, 2018