Te-am așteptat
Te-am așteptat iubite când vânturile-s moarte,
Pădurile-n rugină și-n flăcări ce-au pierit,
Poteca dinspre suflet, păstrează gânduri sparte
Și lacrimi scurse-n verde, din ochi îndrăgostit
Pădurile din mine, s-au despletit de frunze
Și norii bolții noastre, demult sunt despletiți,
Pe perna absolută, trec visele confuze
Prin trandafiri de stele, de parcă sunt cosiți.
Pleoapa minții mele, e trează și nu strânge
Din lacrimi scurse vieții noianele de ploi,
Te-am așteptat în mine și viața mi se scurge
Toți munții grei din suflet, sunt pustiiți și goi.
Pe calea neumblării în timp v-a crește iarbă,
Sahara dispersării , mai creste prin uscat,
Iar timpul din desagă va prinde să mă fiarbă
Prin lutul copt în mine, demultului crăpat.
In așteptări sihastre, prin suflet țes cărare
Prin vremi ce par departe, sau au întârziat,
Pun așteptării mele, o Lună ce răsare
Și-o trec la foi diverse, în timpul meu uitat.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
15 octombrie, 2018