Țara mea cu doruri multe, azi te-ai îmbrăcat în ie,
Râurile-ți curg ciupaguri, peste trupu-ți României .
Sânii tai bogați din dealuri alăptează vechi păduri,
Oameni harnici cu minți limpezi şi credențele-n scripturi.
Ți-ai cusut Dunărea poale, cu opinci din bob de grâu,
Mureşul de cingătoare , ai uitat că-ți este râu.
Oltul sirele din şorțul , proaspăt curs din dimineți ,
Ca zăpadă mântuirii…ninsă de prin alte vieți.
Părul tău, bogat, pădure, verde frunză de stejar ,
Viile prinse de dealuri, coapte ni le-ai dat în dar.
Cardurile de mioare ,cu toți câinii ciobănești ,
Când te prind de cingătoare, României, dragă – mi ești !
Laptele din buza stânii, l-ai înfășurat pe poale ,
Ți-ai strâns toți Carpații falnici, peste brațe zvelte,goale.
În deseaga din spinare, porți câmpiile mănoase ,
Borangic ți-ai prins în plete, firelor din Deltă, groase.
Trupul tău din Munții Rodnei poartă urmele de daci,
Ochi la Sarmizegetusa, iar în şagă ciuda-mi faci.
Ochii tăi, negri cărbune, i-ai înmiresmat pe Jiu,
Suflet rupt din trup fecioară, ca-n Săliște, la Sibiu.
De te-oi prinde-n tinda porții, îmi vărs cartea de povești ,
României jună primă, parcă tot mai dragă-mi ești!
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
30 noiembrie, 2018