Speră că poți
Să nu îți pierzi speranța, niciodat’
Nici în genunchi la sufletul închis,
Dar nici pe Everest , de timp forțat
Că ai să cazi, sub vârfuri, compromis.
Nici să te-ncrezi în ușa larg deschisă
Și nici în râsul , fără niciun rost
Nici în clepsidra numărând ucisă
Nici în culcușul , fără adăpost.
Să nu te-ncrezi în florile permise
Ce sunt trecute printre amintiri,
Dar nici în moara ce macină vise
Și-ți dăruie prin umbre, trandafiri.
Să nu te-ncrezi că ești căzut prin vină
Și numeri florile trecutei primăveri,
Dar nici în nori ce vecuie-n lumină
Doar în ce știi că poți veghea să speri.
Iar dacă astea pot fi învățate
Speră că poți, cât încă se mai poate.
–––––––––––-
Emma POENARIU SERAFIN
12 iunie, 2018