Se frânge Crucea Lumii
Se frânge Crucea Lumii, iubite, ce-mi poți spune
Când mii de crizanteme renasc, ori mor postume.
Prin frigurile toamnei, posacă mă îndrept,
Simt Crivățul aproape și nu știu să-l aștept.
Se frânge Crucea Lumii, iubite, ce-mi poți spune
Vezi haine scurse, strâmbe si-un zâmbet îți apune,
Năpârci pe trotuare, cum, nu știi genul lor ?
E circul azi pe stradă, strâng toamna ca decor !
Se frânge Crucea Lumii, iubite, ce-mi poți spune
Când măști căzute vieții, se-amestecă anume,
Desprinși din malaxoare , din timpuri ancestrale
Se frânge crucea lumii…prin clipuri abisale.
Se frânge crucea lumii, spre ce ne îndreptăm,
Sodoma și Gomora prin foc ce-l contemplăm ?
Lumina conștiinței, pe căi întortocheate,
Din smoala scursa-n suflet și-n inimi încetate.
Se frânge Crucea Lumii , noi să plecam de-aici,
Privesc umanitatea, din suflete…prea mici…
Nu știu purta nici masca din timp ce mă condamnă
Mă plec spre-o frunză-n vânturi, decorului de toamnă.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
3 octombrie, 2018