Sunt tină
Sunt tină Doamne, tină sau pământ ,
În care tu din milă ai suflat un gând
Și ai desăvârșit pe veci marea lucrare,
După ce-ntâi ai așezat și munți și mare.
Sunt lacrimă Părinte-n boț de pâine
Așa am fost și ieri și azi și mâine.
Din ochiul care parcă nu mai plânge
Am rupt cuvântul și topit în sânge.
Sunt flacără Părinte, suflul sfânt al tău
Sunt munții, apa, vântul , înfundat în hău ,
Iar de mă chemi la tine, mor suspine
Sui raza ta de curcubeu, ce mă susține.
Și-aşa cum m-ai creat și tină-n vânt și soare,
Mă mistui jumătate-n gând ….
Precum sunt și foc și lacrimă și mare,
Îngrop o rădăcină – n vânt…..
Blestem
Scârbă neagră-n prag la toți
Rupi din zile fiindcă poți.
Bariere pe speranță,
Mantii negre peste viață,
Noapte deasă peste gânduri
Tocuri rupte-n pas de rânduri.
Ca un corb hoitar la pândă,
Sfârteci viața pe secundă.
A-ntunericului mamă,
Pe a conștiinței vamă.
Și te lauzi din trufii
Din a vremilor târzii,
Despletită și flămândă
Spurcăciune fumegândă !
Depeni viețile la toți
Doar cum poți tu să socoți,
Numărând zăbrelele
Cerul și cu stelele,
Primăvara florile
Din iubiri scrisorile,
Toamnei , numeri frunzele,
Ierni-i mângâi buzele
Verii-i sapi cărările
Și nouă, mișcările .
Dac-o fi și-o fi și-o fi
Moarte, spurcată să fii !
Să-ți înghețe ghearele,
Ochii și picioarele,
Coasa să se rupă-n două
Că n-am să-ți fac alta nouă,
Iar dac-ai să ai copii
Morților i-om dărui !
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
25 octombrie, 2018