Maria mea
Maria mea și-a stinsului de vară
Zulufi de Soare porți măreț pe frunte,
Și raze-nfășurate, porți brățară
Pe trup ce doarme, azi adoarme-un munte.
Maria mea, din zările albastre
Văd raze lunge, stol de rândunele,
Prin cuiburi împletite, printre astre
Cum și-au cărat spre ele rămurele.
Maria mea plecată-n cap de vară
Pe buza neumbrită-a unui munte,
Vara coboară-n tine ca pe-o scară
Și-n tine-aduni și florile prea multe.
Maria mea , mai cântă-mi la ureche
Din stelele desprinse dintr-o noapte,
Trimite-n vară, ploile-n pereche
Și poamele livezilor de-s coapte.
Maria mea pe buclele-ți din plete
Mai strânge vântul , cât să nu mai bată
Și toată nălucirea noastră din regrete
De pleci acum, să mai revii…odată.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
14 august, 2018