Mă doare
Mă doare-n gânduri doctore,
mă doare-n gând
și norii grei din rugi de mur îmi dau târcoale.
De n-am să pot să-ți spun nici când , nici cum
stânci ascuțite, peste trup şi-au făcut cale.
Mă doare sufletul și-n trup
mă doare trupul
ş-o coastă prinsă-n dânsul cât bucăți să spargă
iar pe cărările din el, e dor și plânsul,
cum peste omul cel pribeag ,doina de jale.
Mă doare viața doctore ,
mă doare viața.
uitata peste timpuri seci , din calendare,
galopul cailor de fum, pe nori, călare
și foșnet frunzelor nătângi, pârlog de zare.
Mă doare timpul doctore,
mă doare timpul
că nu știu nici când vine , nici când pleacă.
Iar clipa ce-i trecură , rău mă doare ,
cum nici nu-mi spui când pot trăi și cum şi dacă.
Mă doare Cerul doctore,
mă dor toți munții
şi brazii ce-au plecat din ei, în sărbătoare
şi ciutura fântânilor din sate şi părinții…
Hai doctore mai fă ceva, mă scoți din stare?
( Hai doctore mai fă ceva, e doar o stare…)
—————————
Emma POENARIU SERAFIN
24 iulie, 2018