Tu scurge-mi pe pleoape amurgul și zorii
Mirați de splendoarea căderilor tale
Fă-mi zare să-ți pot colinda toți cocorii
Cu visul ce-și face din dragoste cale.
Tu unge-mi oftatul cu roua-ți târzie
Și plânsului schimbă-i frecvența spre nori
Din toată tristețea să-mi lași o felie
Să pot să o gust când mai uiți că mă dori.
Tu umple-mi mansarda cu molii stelare
Și fluturi acvatici să-mi aduci să-i ating,
Fă vântul să fure nepătrunsul din mare
Și cu tot ce n-ai fost să mă lași să te ning.
Tu tace-mi pe munte ecoul din spasme
Vânzănd într-o piață pe nimic bănuieli…
Imită-i chiar beznei un val de sarcasme
Dar vino-n lumina-mi mai apoi să te speli.
Tu urlă-mi la colțuri ce iese din zgaiba
Neputinței ce-mi zace ca o iarnă în piept.
Inalță-mă-n tine și apoi dă-mă naiba…
Oricum te-oi veghea din ventricolul drept.
Tu plânge-mi ce n-are curaj să mă plângă
Inchină-mi cu lavă cele patru-ncăperi
Unde stă Dumnezeu și din ploapa Lui stângă
Te trimite să-mi torni peste simț primăveri.
Tu prinde-mi în palme trei riduri și ploaia
Cu care am spălat pe destine săraci…
Îmbracă-mă-n pulsul ce-ți aprinde odaia
Și-n tumultul furtunii nu uita să mă taci.
Tu fii-mi tot ce încă să fiu mă-nfioară
Dă-mi rol la zidirea certitudinii vii
Că poți să-mi dai aripi și poți să-mi fii sfoară
Chiar vieții ori morții poți să-i legeni copii…
——————————
Ella IAKAB
22 august 2019