Sunt copac și vioară mă visez
Sunt copac
și mă visez vioară uneori …
Când în zori răsari lumină,
mă răsar din rădăcină,
tânguiesc când dor mă dori …
Când mă strigi,
mi-e soare gândul;
să te aflu să te știu,
aș brăzda cu dor Pământul
și nisipul din deșert,
să te beau și să te iert.
Când vom fi,
căci vom fi și iad și rai,
m-oi ruga la sfinți în lacrimi,
să îmi vii dar să și stai
stele ninse ,dor și paltini.
Căci de pleci ,s-or rupe maluri,
mâinile s-or frânge-n rugă
și din pom ,voi rămâne buturugă !
Sunt copac și-ți sunt vioară uneori
când te dor baladă vie
și îmi curg din lacrimi flori.
Sunt copac cu rădăcini
ce-nfloresc dintr-o iubire,
când îmi vii , să nu- mi mai pleci
să te muți în amintire…
——————————–
Elena NEAGU
10 noiembrie 2019