Elena NEAGU: Înc-o noapte-și mână zorii să mi te răsară-n piept

Înc-o vară- și mână cerbii
către toamnele târzii ,
înc-un munte-și tace soarta ;
tac și eu ,
tot visând când ai să-mi vii.
Înc-o noapte cu toți macii
pâlpâind sub cer povești ,
eu te-aud ca o chemare
mac timid ,
când în suflet mi-nflorești !
Te-ai urcat lumină-n mine ,
steagul alb de pe catarg ,
toată duioșia-mi
ce-ți răzbate dintre rime ,
pescăruș , țipând în larg…
Înc’ o noapte-și mână zorii
să mi te răsară-n piept
și să înalțe-n răsărit tânguirile viorii
când mi-e dor și port te ‘ aștept…
Înc’o rugă strig spre cer ,
să ne poarte peste vămi ,
să ne vindece de răni !
Înc-o zi -n care te strig ;
fără tine deși-i vară ,
ninge cu fiori de frig…

——————————–

Elena NEAGU

9 iulie 2019