Frunza mea…frunză te’aștept…
,,Oamenii înfrunzesc și desfrunzesc cu alți oameni.” Nichita S.
Când m-ai înfrunzit cu tine
și m-ai cununat cu cerul
depărtării ca blestem,
am știut că-n toamna noastră
înflorim târziu și cald,
când mă strigi și eu te chem
să-nfrunzim unul cu altul,
toată frunza unei vieți
care n-a-nfrunzit la timp
c-a uitat de primăvară,
rătăcită prin scaieți.
Când te-am înfrunzit cu mine
și te-am botezat cu dor,
ți-a-nfrunzit și tâmpla ninsă,
muguri ți-au crescut pe răni,
ți-a-nflorit pe iriși cerul,
căci m-am înălțat în tine,
ca o candelă aprinsă.
Când ne-am înfrunzit de drag
și ne-au nins cu dor cireșii
dintr-un mai uitat în piept,
ne-a-nfrunzit inima – n prag;
frunza mea … frunză te’aștept…
——————————–
Elena NEAGU
Septembrie 2019