De dor de tine
A-ncremenit și firea, sub zăpezi și așteptări ,
iar eu, mi-aștern uimirea pe masa de tăcut…
Doar viscolul , rânjește hâd peste cărări
și o tristețe, pe toamna mea s-a așternut…
Eu, eu deger la porți prăbușite; te strig !
Apusul, ne moare singur
și azi, ca și ieri …
Și eu și macii din tablou, ne-acoperim
cu frig…
… visând să ne trezim în veri.
Te-aud durere, rugă sângerând
la porțile cetății încuiate.
Ți-ar fi de-ajuns doar un cuvânt
cu care-ai desfereca, o mie de lăcate ,
să treci zăgazuri, să le sfarmi și să mă știi:
c-un maldăr de păcate și-o mână
cu iubire,
tu m-ai muta din toamnă -n…nemurire…
A-ncremenit și firea sub zăpadă,dar
de dor de tine,
simt vara răsărind a dor, în mine…
————————-
Elena NEAGU
26 februarie 2019