Ulciorul cu suspine
Bate vântu-n mărăcine
eu privesc toamna cum vine
prin livada scuturată
culeasă de poama coaptă
prin grădina părăsită
și cu iarba ostenită
la fereastra cu perdea
unde-a murit o zorea
ce mă adumbrea în vară
în parfum de sălcioară
și de cimbrișor mărunt
mânat de-un fior de vânt.
Fir uscat de mărăcine,
te-nfipseși în piept la mine
și mă strângi cu brâul lat
când se-ntunecă în sat
și-ncep ploile să vie
și iubirea e sălcie
tremurând sub paie ude
unde neica se ascunde
cu mustața rece gheață
și cu brumele pe față.
Mărăcine ,mărăcine,
cum de te opriși la mine
și mi te-ai ascuns ,vezi bine,
în ulciorul cu suspine?
————————————————
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
Din proiectul literar în lucru ,,Poeme de băut cu ulciorul”, autoare Dunia Pălăngeanu, prefață Cosmin Ștefan Georgescu, traducere limba bulgară, Nadejda Radeva
Foto fb.
Foto fb.