Dorel SCHOR: Pur culturală (schiță umoristică)

Ascultă, amice… Ai două minute la dispoziţie? Vreau să-ţi relatez un caz din lumea teatrului, a artiştilor. Nu dau nume, că nu asta contează, e vorba de un cunoscut al meu care, ţine-te bine, a divorţat de trei ori. Ce zici de asta? Că-i o performanţă? Mersi frumos… Asta nu ar fi nimic, or mai fi şi alţii care… Numai că dânsul a divorţat de trei ori de aceaşi femeie…! Aud? Nu te miri ? Păi, cum dracu’, domnule?! Ca să divorţeze de trei ori de aceaşi femeie înseamnă că s-a şi însurat de trei ori cu aceaşi femeie, nu-i aşa? Spune şi dumneata, un om normal se însoară de trei ori? Nici măcar de două ori! Dar, în fine… Să admitem că viaţa e o scenă, teatrul e o viaţă. Ce poţi să faci? Nimic!
Acum, despre scriitori mai ştii ceva? De pe şantierele literare… Dacă nu, îţi relatez eu o noutate. Nu-ţi spun numele tipului că nu are rost, omul e celebru şi aşa, tradus în canadiană, tradus în austriacă… Vrei să ştii cine îl traduce? Ţine-te bine, că aici e poanta: nevastă-sa! Stai, domnule, că nu glumesc, ştiu prea bine că vorba asta are două înţelesuri… Dar femeia e licenţiată în limbi străine. Numai că ştii cum se întinde un zvon. Nu ştiu ce cucoană snoabă află de traduceri, înţelege ce vrea ea, îi spune alteia verde, vezi că madam soţia scriitorului îl înşeală cu un canadian şi un austriac în ediţie bilingvă. Treaba se aude, vorbe, vorbe, dacă îţi spun că s-au prezentat în instanţă, ai să mă crezi? Asta e situaţia, literatura e o artă grea, plină de riscuri, mai ales dacă citeşti…

Am şi noutăţi din artele plastice. N-o să-ţi spun exact despre cine se vorbeşte în propoziţiune, pentru că s-ar putea să-l identifici după nume. Pe scurt, omul primeşte o comandă, primăria vrea să pună în parc un grup statuar, nu figurativ, ci modern, abstract. Crezi poate că treaba asta e simplă? Nuuu… Există o fază de concepţie, o fază de decepţie, una de excepţie şi una de recepţie… Evident, omul nostru lucrează greu, lipseşte de acasă, soţia îl înţelege dar se şi necăjeşte pentru că tipul nu mai este tânăr, poate să facă, ferească Dumnezeu, un ulcer duodenal la stomac, sau o tensiune mare, sau chiar o retenţie de urină. Aşa că într-o seară, ce se gândeşte soţia sculptorului: Hai să-i fac o surpriză, să apar în atelier fără să-l anunţ şi să-l încurajez cu o laudă, cu o părere bună, cu un sandvici dietetic…
Cred că ai înţeles ce s-a întâmplat. Doamna intră în atelier pe nesimţite, pentru că avea o cheie ca să poata să facă curat, şi când aprinde lumina, artistul era acolo şi o tânără în pielea goală era tot acolo… A încercat el să explice că fata e model şi nimic mai mult, dar poate îmi explici ce nevoie era de model, când lucrarea e un fel de arc de triumf răsturnat, cu o bilă care se învârteşte… Ca să nu mai vorbim că era întuneric când lucra, de nu se vedea om cu persoană.

Cât priveşte cinematografia… Ce anume? Nu mai ai timp şi răbdare, o să discutăm altă dată? Mă rog, mă rog…Toată lumea e la fel, nu mai am pretenţii de la nimeni… Dacă îl scoţi pe om din politică, din sport sau din bursă, nu ai ce discuta cu el! Degeaba încerc eu să aduc vorba despre lumea teatrului, despre scriitori, despre oameni de artă şi cultură… Nimic nu ajută. Capitalismul a schimbat societatea, cultura nu mai interesează.. Aleluia!