Iubirea-i aripă în zbor
E bucurie și e dor
Iubirea e rază de soare
Și este a inimii chemare!
Iubirea-i visul împlinit
Sub ceru’albastru infinit
Când luna picură argint
Pe florile de iacint!
Dar când nu este împărtășită
E-o pasăre cu aripa frântă
E lacrima cea mai amară
Ce-o verși în fiecare seară!
În viață, degeaba ai palate
Sau multă popularitate
Căci ele nu te vor face fericit
Dacă nu simți că ești iubit!
Ce tristă-i viața fără de iubire
E zbucium și dezamăgire
Fiindcă doar ea îți dă măsura-n toate
De când te naști și pân’ la moarte!
Și dacă…e fiindcă…
Și dacă triluri minunate la geam auzi de zor
E fiindcă scumpele înaripate îți cântă de-al meu dor!
Și dacă soarele-n fereastră-ți zâmbește cu mult drag
E fiindcă te-a văzut de atâtea ori când tu mă sărutai în prag!
Și dacă vântu-n fapt de seară, te poartă către mine
E fiindcă știe cât de mult, mă tot gândesc la tine!
Și dacă luna-n noaptea albastră, chipul-ți luminează
E fiindcă știe că inima-mi, pe tine te visează!
Singurătatea are un singur antidot
Cel mai mult, în singurătate
ai timp să te gândești la toate;
la bucurii daca-i avut
dar și la clipele ce te-au durut.
Te încearcă multe nostalgii
și uneori regretele târzii
și-ți faci bilanțul per total
trăirilor, pe plan sentimental.
Singurătatea-i cea mai grea
nu toți ne împăcăm cu ea
și cred că numai o iubire
te-ar scoate din a ei înrobire.
Atunci visezi la dragostea cuiva,
atunci ai vrea să-ți fie alături cineva;
singurătatea are un singur antidot:
iubirea, numai ea salvează tot!
————————————
Daniela Balaiita
Aprilie 2020