E atâta ură-n astă lume și atâta nepăsare
Respectul azi nu se mai poartă, e împins către casare!
Doar egoismul e la modă, preocuparea de sine
” Ce mă interesează acum de alții, mie să-mi fie bine!”
De la o vreme nu se mai înțeleg nici frații între ei
Se ceartă pentru toate celea, mereu fără temei.
Sunt unii ce se bucură fățiș de răul celorlalți
Fiindcă cu dragostea de Dumnezeu și semeni, sunt certați.
Dă Doamne o epidemie de iubire peste noi
Și ține-o tot așa…până-n veacul de apoi.
Să ne vindece pe toți de tot ce este rău
Doamne, nu uita te rog că suntem poporul Tău!
În țara Verdelui Răsare
În țara Verdelui Răsare
De ajungi, e-ntotdeauna soare.
Natura-i veșnic înverzită
De nuanțe de smarald face risipă!
Și ai să vezi, fete subțiri și mlădioase
Purtând pe rochii, pietre prețioase.
Firește și hainele li-s verzi
Precum e iarba prin livezi.
În țara Verdelui Răsare
Și ceru-i verde la culoare!
Iar fiindcă verdele întotdeauna tace
Aduce în suflet, liniște și pace.
Spre țara Verdelui Răsare
Există o singură cărare.
Pe ea nu ai cum să ajungi
Decât, când gândurile negre le alungi!
————————————
Daniela Balaiita
21 mai 2020