Vreau să te ştiu mâine…
Sunt singur în noapte şi te-aştept să îmi vii,
Dintr-o şoaptă rostită şi din clipe târzii,
Te prefac nemurire din amurg de ninsori
Când pasul tău tandru naşte flori pe cărări!
Îţi caut în noapte, minunea mea floare
Al tău zâmbet albastru din lacrimi de zare,
Cântă dorul tăcerea cu stelele-n cor
Valsând printre gânduri pe un petec de nor…
Azi te chem dintr-un ieri rezemat pe cuvânt,
Din patimi adânci să încerc să te cânt!
Îţi zăresc chipul plăpând printre picurii reci
Dar te destram în mine să nu poţi să mai pleci.
Vreau să te ştiu mâine lângă sufletul meu,
Să te port prin nirvană cu aripi de zeu!
O lacrimă doare obrazul ce ţipă
Când arde-n albastru a timpului clipă…
Ne vom trezi mâine dintr-un azi, dintr-un ieri,
Şi vom ascunde-n trecut un ocean de tăceri…
——————————
Daniel BARBU
3 aprilie 2019