Tu un val, eu un val…
Lacrimi curse-n şoapte vii, te aştept să îmi revii, dintr-o zare-ntunecată,
Ard în mine rugi nestinse, căutări de dor învinse, din povestea de-altă dată,
Curge-o vină pe obraz, rătăcită din extaz, dintr-o arşiţă de stele,
Te aştept la poarta nopţii, împletind cărarea sorţii, dorul meu, visele mele…
Cine să-mi plătească vina, că-ntre noi arde lumina, cerul emanând scăntei,
Două vorbe, trei cuvinte şi un gând ce nu te minte, în altar cu flori de tei,
Te chem într-un vis albastru, din negura unui astru, strălucire să îţi fiu,
Prin eternele adânci, în braţe c-un dor de prunci, te-am găsit într-un târziu…
Vreau să fi a mea şi-atunci, când în vină mă arunci, te port dincolo de vreme,
Te dezleg dintr-un târziu, ce în suflet mi-a fost viu, când îmi veşniceşti devreme,
Tu un val, eu un val, naufragiu-ntr-un cristal, din povestea cu sirene,
Te scriu ninsă când furtuna, rătăcirea mea cu luna, murmur s-a născut pe gene…
Ea o doină, el un cuc, nu ştiu unde să-i aduc, să-mi încânte nemurirea,
Într-o noapte-ntunecată, din povestea de-altă dată, căutam nemărginirea…
——————————
Daniel BARBU
18 noiembrie, 2018