Lacrimi amare
În suflet adânc tu mi-ai pătruns
te port în gând în fiecare clipă
bătut de soartă, mistuit de dor.
eşti visul meu din fiecare noapte
când paşii -mi rătăcesc pe culmile astrale
printre albastre flori, sub pulbere de stele.
Veşmântul de nuntă al sufletului meu
în lipsa ta e cenuşiu şi incomod iubito,
lacăte ai pus pe poarta inimii;
templu iubirii e de mult închis.
Momentele de dragoste fierbinte
intens trăite într-un ploios sfârşit de vară
e tot ce-a mai rămas pe ecranul minţii
dintr-o iubire care a fost ca-n vis,
timpul nepăsător se scurge, trece peste noi
trecutul a fost magic, prezentul e anost.
Grăbiţi paşii mă poartă pe alei
stropite cu lacrimi amare de dor.
––––––––––
Dan SPRINCENATU