SCLIPIRI DE GÂND
Percep în viață adieri
Venite din depărtări
Incerte ca niște păreri,
Aducându-mi mângâieri.
Aud plutirea unui fulg
Nesigură și tremurândă,
Nesațul meu cu care smulg
Din veșnicie, o secundă.
Sau mugurii unor idei
Încolțiți în nelumină,
Prezența unei femei
Ce niciodată n-o să vină.
Percep și foșnetul de gând
Care abia se înfiripă,
Puiul de înger bătând
Timid din a sa aripă.
Aromă de mirodenii,
Esență de copilărie
Străbătând peste decenii
Cu ce ar fi putut să fie.
Sau e ecoul cristalin
Al unor vorbe nespuse
Sau aspirații spre sublim
Din fașa viselor ucise.
Colb de regrete măcinate
Duse de vânt spre nicăieri,
Urmând să se depună, poate,
Pe netrăite primăveri.
Ori văd schița unui zâmbet
Pregătit să-l înflorească,
Enigmatic și discret,
O Mona Lisa românească.
E gânguritul unui prunc
Sau adierea unui mac
Pe care sigur o produc
Petalele când se desfac.
Sunt gânduri nevinovate
Care ajung la mine-n prag
Si cum sunt sincere, curate
Le deschid ușa cât mai larg.
—————————————
Costache NĂSTASE
Bucureşti
10 decembrie, 2018