OM ȘI NATURĂ
Doi fulgi de nea, purtați de vânt
Se tot apropie ușor
În zborul lor către pământ
Parcă atrași de-același dor.
Ajunși pe-o suprafață caldă
Ei doi formeaz-o picătură
Pierzându-și chiar culoarea albă
Aflați intr-o altă postură.
Și oamenii în mod firesc
Cuprinși de farmecul iubirii
Se reunesc, se contopesc
Urmând poruncile naturii.
Natura cu a ei splendoare
Ne dă căldură, apă, pită,
Poate fi mamă iubitoare
Sau stihie dezlănțuită.
Iar omul dacă se pliază
Și nu îi strică armonia,
O apără, o protejează,
El îi respectă veșnicia.
—————————————
Costache NĂSTASE
Bucureşti
24 noiembrie, 2018