RIMELE
În clipele de lungă insomnie,
când ielele se-adună la izvor,
din geana obosită-a unui nor
curg rimele pe coala de hârtie.
Ca să ajungă-n strofe elevate,
aleargă către vârful de condei,
însă, pierdut prin falsele idei,
poetul le alungă pe-apucate.
In gândurile sale răvăşite,
de neuitări ce vin neîntrerupt,
se lasă pradă unui dor corupt
din amintiri ţesute cu ispite.
Sedus apoi de clipele rebele,
găseşe-ndată tainicul motiv
să pună rime într-un portativ
ce apărea pe brâul dintre stele.
O muzică celestă de iubire
se-aude din poemul terminat,
prin amintiri poetul, încurcat,
îşi caută bemolii în neştire.
———————————————–
Corneliu NEAGU
18 ianuarie, 2019