Corneliu NEAGU: Parcul regăsit

PARCUL REGĂSIT

 

Mă-mbată teii la-nceput de vară,

când trec din nou prin parcul regăsit,

iar rugii-n garduri dau pe dinafară

cu florile plutind spre asfințit.

Mai port în mine-aleile retrase

printre ciulini semeți care-au rodit

în cupele cu movul de mătase

purtând bondari sculptați în ebonit.

Mă duc cu gândul în trecut, deodată,

uimit te văd sosind din infinit,

mă-nalț să-ți dau, cu inima curată,

sărutul meu pe chipul împietrit.

 

Iar teii, în deplina lor candoare,

te-ntâmpină cu ramuri fremătând

căci te zăresc și ei la mine-n gând,

prea neuitată umbră călătoare.

M-așez pe banca veche dinspre stradă,

mi-adun în minte gândul răvășit,

dar tu dispari din nou spre infinit,

iar teii-n urma ta încep să cadă.

————————————

Corneliu NEAGU

6 aprilie 2019

Lasă un răspuns