Cuvântul stigmergie a fost introdus de către biologul francez Pierre-Paul Grassé în anul 1959 pentru a desemna fenomenul prin care insectele sociale (furnici, albine, termite etc.) sunt stimulate să acţioneze prin însăsi opera pe care o realizează. Acest cuvant se formează prin alaturarea cuvintelor greceşti „stigma” (marcaj, semn) şi „ergon” (muncă, acţiune). În traducere literară, stigmergia semnifică acţiunea unui agent ca urmare a „semnelor” („marcajelor”) lăsate de agenţii predecesori, angajaţi în realizarea unui obiectiv comun. În domeniul activităţilor umane, până acum au fost consacrate două modele de bază privind organizarea indivizilor: modelul ierarhic-competitiv şi modelul cooperativ. În cazul primului model, activităţile umane se desfaşoară în cadrul unei ierarhii piramidale, sarcinile de lucru fiind transmise şi controlate de sus în jos. Modelul generează „secrete de muncă” şi competiţie între membrii organizaţiei. În etapa actuală, acest model devine, din ce în ce mai mult, o frâna în realizarea progresului tehnologic. Al doilea model, aplicat în cadrul echipelor de dimensiuni relativ mici, se bazează pe consensul participanţilor. Ca urmare, necesită timp îndelungat pentru stabilirea consensului, fiind ineficient în grupurile ai căror membri au niveluri de educaţie şi de cultură diferite. În cazul modelului ierarhic, un individ cotrolează grupul, pe când în cazul modelului cooperativ grupul contolează individul. Stigmergia conduce la un model organizaţional cu totul diferit. Inspirat din modul de acţiune al insectelor sociale, acest model se bazează pe iniţiativa şi pe colaborarea distribuită şi egală a tuturor membrilor grupului. Nici-un individ nu are nevoie de permisiunea cuiva (ca în modelul competitiv) sau de consensul membrilor grupului (ca în modelul cooperativ) pentru a iniţia o acţiune sau un proiect. Fiecare membru al grupului are autonomie completă în demersul creativ, iar puterea grupului rezidă în capacitatea de a accepta sau de a respinge acest demers. Modelul stigmergic este vizibil în proiecte precum Wikipedia, softurile Open Source, sau în jocul unei echipe sportive ( fotbal, volei ctc.). Pentru a da un exemplu mai recent, noi cei care publicăm în revista revistele on-line alcătuim un grup care acționează stigmergic. Ajunși în acest punct, se poate emite ipoteza potrivit căreia în realizarea oricărei creații umane acțiunile, gândurile, cuvintele creatorului sunt stigmergice, întrucât sunt generate pentru îndeplinirea aceluiași scop : realizarea operei științifice, artistice, literare etc.
———————————————–
Corneliu NEAGU
6 septembrie, 2018